little prince...

little prince...

joi, 14 octombrie 2010

Memories...

Am 3 ani fara 3 zile...a trecut vremea in care ma faceam inteles doar prin plansete! Acum, mama spune ca torocaiesc toaaaaaaaaaaaaaata ziua si nu ma mai satur (oare cu cine oi fi semanand?! I wonder!). Acum, din orice intamplare fac un subiect de discutie, un eveniment care trebuie intors pe toate partile, si eu intreb mereu, din 3 in 3 secunde sau chiar si mai repede..."De ce?" "Dar de ce?" sau " Pai de ce?" Da, domnilor, am ajuns la etapa "de ce"-urilor. Ehehei, vede si mama cum este sa toci la cap pe altii maruntel-maruntel...E minunat, desigur!

Dar astazi sed si cujet...la tot ce am trait, tot ce am invatat si cum m-am inteleptit eu in anii astia...

Rasfoiesc albumul si va spun cinstit: m-am nascut intr-o zi de toamna, pe la orele amiezii (poate de asta ma declar mereu flamand...pentru ca era pranzul?! Da, asta e!)

Inca de cand eram in marsupiu, mama stia ca seman cu Robert Redford...si nu s-a inselat deloc! Ba s-ar putea zice ca-s chiar si mai aratos si, dupa cum se vede, nu prea eram pe-aproape cand s-a impartit modestia!

La nastere, am primit nota 9...oh! Mama a declarat sus si tare ca sigur s-a trisat, s-a fraudat examenul sosirii mele pe lume, pentru ca eu sunt de premiul I...In fine, s-a resemnat ea intr-un mare fel si a tras concluzia ca am timp sa recuperez...Se multumeste sa fiu doar foarte destept, zice ca nu-i musai sa fiu Einestein pana cand oi incepe scoala...Om vedea noi mai tarziu!

Dar astea-s planuri de viitor...or, eu rasfoiesc trecutul... Iata botezul, apoi primul meu Craciun, apoi Invierea, prima intalnire cu Vadim...Ei!...S-a dus vremea cand el avea mai multi dinti si era mai sprinten decat mine...Vremuri, vremuri!... Acum, cand ne pornim intr-o intrecere, eu ies pe primul loc, daca nu triseaza si ma trage de turul pantalonilor!
Dar gata pe azi...sa mai lasam pe maine! Astazi nu mai spun nimic...sunt pur si simplu fericit! Atat!



















inca de mici
ne intelegeam...







prima mea coafura de vara!








are mama un pui bun...















mother and son






















trebuie sa ne hotaram: cine poarta azi margelele?!





asa uita mama de toate cate i le fac!

vineri, 1 octombrie 2010

Who's got a friend?

Ei, da, ne-am gandit noi asa, ca sufera Vadim al meu de singuratate si i-am gasit un prieten...Istoria e urmatoarea: mama a dat sfoara-n tara ca ne trebuie un pazitor al voievodatului. Nu peste multa vreme, s-a infatisat dinainte-i un tanar care ni l-a daruit pe micul Smokie. Oooooo! Cat m-am mai bucurat eu vazand surpriza!



Astfel ca, pana la venirea mea, mama a cautat reguli... de folosinta pe internet, caci a trecut ceva vreme de cand o crescuse ea pe Betty si se mai uita una, alta...Asadar, mai intai a fost pus catelul la muiat, apoi spalat, parfumat, la urma....masaj!












Pasul urmator: cina. Ei, aici e-aici! Ce mananca tanarul? Ce sa gateasca mama pentru Smokie? O fi obisnuind el, oare, in cnezatul din care vine, sa se ospateze doar cu fripturi? Sau cu mancaruri usoare, adica lapte, iaurtele si altele asijderea?! Desigur, s-a apelat din nou la sfetnici, si s-a decis sa se gateasca...o ulcica de lapte proaspat!


Ei, dar cand a venit vremea sa-l ducem la fratele lui mai mare, Vadim...sa vezi alta istorie! M-am pus de-a lungul si de-a latul, de-a curmezisul si de-a toate felurile sa nu-l dam, sa-l pastram, ca voi avea grija de el, si il voi iubi si il voi invata bune maniere si reguli de bunacuviinta...Dar mama, nu si nu! Si cand zice mama o vorba...pai sa te tii bine! Sunt eu mare voievod in voievodatul meu, dar si mama a hotarat ca are destui magari la casa, nu-i trebuie si un caine care sa-i roada papucii si sa-i taraie rufele de ici colo.





Apoi...a zis si Smokie: daca asa s-a hotarat, ne-om supune!

luni, 27 septembrie 2010

Celebrating my family...







Nu am frati si nici surori...dar am o verisoara principala pe care o iubesc din cale-afara.



Daca ma intrebati cinstit, cred ca si ea ma iubeste, pentru ca sunt singurul ei var atat de apropiat si impartim amandoi o punguta de "codei" (covrigei) sau un sac de "putuletzi" (pufuleti)...desigur, imparteala frateasca: eu -trei sferturi, ea...un sfert!E doar o intamplare ca jumatatea mea mai mare...



In sfarsit, si ea imi da mie jucarii: adica eu plec cu ele in buzunar si ea vede dupa trei zile!E si asta o imparteala, tot frateasca, pana intr-o zi cand o sa-mi puna ordin de restrictie...

Dar sa nu-mi uit vorba: e bucurie mare in voievodatul meu cand vine Delia...pentru ca alergam pana ne ies ochii si bat vecinii din voievodatul lor in calorifer (ce obiceiuri!)...
Cand vine Delia, de regula vine cu matusa personala, care stie a face multe si nemaipomenite bunatati: "patula" (prajitura), poale-n brau, torturi si scofeturi cum nu s-a mai auzit si nu s-a mai pomenit...Oh, da!... Eu sunt cu atat mai incantat cu cat, dupa cum va amintiti, am tinut fel de fel de regimuri...disociate care mai de care... Asadar, nu exista pentru mine sarbatoare mai mare decat atunci cand imi vin cei de-un neam cu mine- sigur ma aleg si eu cu ceva!





































duminică, 12 septembrie 2010

Hei! It's a new boy in town!



Ei, da...Cand vine vorba de fete...uit si de mama si de tata, si fug la ele fara sa ma mai uit in urma...si asta-i abia inceputul!
Dar nu despre asta vreau sa va povestesc...ci despre faptul ca Cezara, my beloved, are un fratior proaspat...de cateva zile! Si, dintr-un acut simt al prieteniei, m-am gandit sa-i arat, pana vine micul print de la maternitate, cum se joaca un baietel...cum conduce masinile(ale lui, ale altuia...), cum se incalcesc nervii mamei etc...Sa ne intelegem: pe langa faptul ca micul Tiberiu este fratele Cezarei, el va fi si prietenul meu de joaca! Maaaaaaama, ce-o sa ne mai batem noi doi! Abia astept sa facem lupte!
Va imaginati ca nu am putut face karate cu Cezara, din motive obiective:
1. pentru ca sunt delicat cu fetele(si as dori sa se consemneze treaba asta...)
2. se intampla sa o mai si iubesc(daca asa s-a intamplat...ce pot sa mai fac acum?)
Asadar, bine-ai venit in gasca, mai Tiberiu! Join the party! Dac-ai sti cat te-am mai asteptat si eu, pe langa toti ai tai! Sa cresti mare si sanatos, dar...cat mai repede, pentru ca am invatat niste miscari de rugby pe care...ii musai sa ti le arat!
Pana atunci, o invat pe sora ta cum e sa aiba un nervos prin preajma! Dar sa stii ca iau lectii sa ma vindec, sa devin mai bun, mai frumos (oare e posibil?!...hm!...) si mai bland!
Sa ne auzim cu bine! Tinem legatura!



love and carry!











daca ii explici un lucru,
trebuie sa o faci cu blandete!








cand face
o isprava
buna,
poti sa-i
dai un pup!









un model de distractie!
se numeste
"de-a-n picioarelea!"










Iar asta... ramane secretul meu si al Cezarei! Shhhht!

joi, 9 septembrie 2010

Despre un altfel de iubire...

Va rog sa nu intrati in panica, sunt tot eu, dr. Love, dar azi va povestesc despre altfel de sentimente...iubesc in continuare fetele, fie ca-s blonde, fie ca-s brunete, dar am auzit ca e musai si absolut necesar sa o iubesc si pe mama...

De o vreme, am primit ceva reclamatii ca i-am dat batai de cap cu niste manifestari ...libere pe covorul din sufragerie, sau ca i-am tinut discursuri "tusitoare" pe la 5 dimineata...(Daca atunci aveam idei, ce era sa fac?!...)


In fine, am fost acuzat si simt nevoia sa ma apar...Pledez "vinovat" la toate acuzatiile, caci am auzit ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata...Va spun cinstit: in cazul asta, recunosc de doua ori, ca sa fiu iertat complet!


In plus, am cumparat-o pe mama personala cu o portie de zambete si o strangere in brate, de a uitat pe deplin de noptile noastre....de discutii sau zilele de masaj (tailandez?)...cu apa si otet...
Si ca sa vedeti ca n-a ucis-o ingrijorarea, va pun probe la dispozitie...


Bica, mai ales pentru tine pun la dispozitie arhiva personala, pentru ca tare te-ai mai temut ca ti se prapadeste fata de-atatea griji...ei, poftim! Parca ce i-am mai facut!


Iata, e bine sanatoasa, spune ca, daca nu i-au cedat nervii (de tot) dupa o vara...fierbinte (cu examenele ei si spitalele mele), va mai trai cel putin pana ajunge de-o varsta cu Tutankhamon...Deci suntem un fel de familia Adams, pentru ca ne tinem fiecare de ce shotii poate sa faca...Eh! De-acuma a venit toamna, trebuie sa fiu in trend cu obiceiurile de sezon! Love you, everybody! Girls, don't forget me!

no more accusations,please!








iata cum
imi castig iubirea!


















































Asadar, ladies and gentlemen, suntem in viata cu totii, eu, tata si mama...Dupa cum stiti, tata trebuie tinut cu forta la poza,nu posed fotografii noi cu el, dar l-ati vazut recent pe blog...
Si daca v-ati temut pentru mama, iata, paparazzi au reusit s-o surprinda...vie!
In concluzie, va rog, incetati sa ma mai aratati cu degetul! Acum sunt bine, poate ca am pus un pic de burtica - mi se spune "greiere burtos", si nu am habar de ce!-dar e semn de sanatate!... Toata lumea stie ca, daca eu sunt bine, mama rastoarna muntii...iar daca nu...nu mai e cazul sa intram in detalii!
Concluzia?! ...No more accusations, 'cause I'm perfect! That's all!