little prince...

little prince...

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Un an nou cu multe zambete!

Sa vi se implineasca cele mai frumoase dorinte...


Sa fiti sanatosi, ca sa va puteti bucura de prieteni, de copii, de bunici si de toti cei dragi...
 La multi ani tuturor! Sa aveti un an plin de bucurii, de multe zambete si sa fiti inconjurati de prieteni!
Sa primiti daruri in fiecare zi...

Happy new year!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1

joi, 29 decembrie 2011

Ravas de multumire

 Draga Mosule,
Sunt nespus de recunoscator pentru ca mi-ai trimis prin spiridusii tai exact ce mi-am dorit: o pusculita in care sa-mi adun averea, o pusca cu care sa-i alung pe hotii care atenteaza la ea, o trusa de scule cu care surubaresc toata ziua, o fenomenala parcare suspendata, cu 7 etaje si lift, multe desene animate cu Tom si Jerry, cizmulite cu care sa merg la munte, camasi ca sa merg prin cluburi si sa farmec fetele, o tabla de scris...povesti si numere ca sa invat sa adun ... banutii pe care ii strang, masini Disney care danseaza, elicopter si masina de politie, tablite de scris ...memoriile unui mic voievod si toate dulciurile cu care m-am infruptat pana s-a crizat mama!
Dar cel mai mult, draga Mosule, iti multumesc pentru portia de sanatate pe care mi-ai lasat-o sub bradul doctorului, astfel incat in aceste zile de sarbatoare cand toata suflarea gusta din purcei fripti si carnaciori, am primit si eu dezlegare la bunatati!
Si cel mai mult, draga Mosule, iti multumesc ca mi l-ai adus pe tata si ca mi-ai ascultat rugaciunile: sa petrecem impreuna sarbatorile, caci suntem o familie! Tatal meu e cel mai frumos cadou!

Si te mai rog, draga Mosule, du-le prietenilor mei multe multumiri pentru acest dar minunat pe care l-am primit de ziua Sfantului Stefan!




Happy holiday to everybody! Be happy and be loved!





Scrisoare de la Mosul cel bun...

 Draga Stefanel,
Am primit scrisoarea ta si ochii mei batrani s-au bucurat nemaipomenit de mult sa citeasca o asemenea poveste. Le-am citit-o tuturor spiridusilor mei care te-au laudat foarte mult si te incurajeaza sa cugeti si la alte povestioare, ca sa le duc copiilor mai mari sau mai mici.
Drept urmare, am pus in sacul meu o multime de cadouri pentru tine pe care le las sub  bradutii celor care te iubesc mai mult si mai mult pe lume: parintii, bunicii, matusile si unchii, nanutii mari, nanutii mici si toti prietenii tai. Pana la Craciunul celalalt, sa nu uiti ca trebuie sa fii la fel de cuminte, de bun, de destept, de frumos si de modest, ca sa primesti cel putin tot atatea cadouri!
Si sa stii ca de ziua Sfantului Stefan, prietenii tai nemaipomeniti ti-au pregatit o surpriza fantastica! Bucura-te de aceste zile minunate impreuna cu cei de langa tine!
Semnat: Mos Craciun cel  bun


joi, 22 decembrie 2011

Poveste de iarnă

Draga Mos Craciun,
Iti trimit cu mare drag si cu multa speranta aceasta scrisoare, ca sa nu crezi cumva ca eu nu stiu povesti, poezii sau cantecele... As putea sa-ti spun o poezie, dar e ceva banal de-acum...As putea sa-ti spun un cantecel, dar ai auzit atatea! Astazi vreau sa-ti fac eu un cadou si iti scriu o poveste pe care mi-a spus-o mama. Si te rog sa o pui in sacul tau si sa o duci in dar tuturor copiilor la care te opresti!
Cu mult drag si mare dor, Stefanel, voievod al mamei lui






Sper sa le placa povestea noastra de iarna copiilor la care mergi!


Iata povestea!






Poveste de iarnă
Într-o zi, pe la amiază, a sosit din îndepărtata lume a ghețurilor Crăiasa zăpezii cu pletele lungi de argint și rochie albă de omăt...Împărăteasa iernii zbura peste munți, împrăștiind cristale de gheață peste toată suflarea pădurii. Doar un șoricel întârziat a fost luat pe nepregătite și fu văzut zgribulind de frig sub un brad. Iar câteva veverițe, alarmate de dispariția toamnei, a frunzelor și a alunelor de prin copaci, au convocat sfatul animalelor pădurii. Ursul, vulpea, lupul, bufnița, iepurele, căprioara și șoricelul s-au strâns laolaltă spre a vedea ce rămâne de făcut în aceste vremuri albe.
-          Așa nu se mai poate, grăi vulpea, apele au înghețat, pământul întreg a albit, iar eu trebuie să dau târcoale prin sat ca să găsesc ceva de-ale gurii!
-          Eu, spuse căprioara Ochi-Blânzi, nu mă mai pot ascunde de dușmani după tufișuri...Acum totul este alb în jurul meu și blănița arămie mă face să ies în evidență, nu mai pot trece neobservată!
-          Bine, bine, și ce e rău în asta? întrebă lupul, gândindu-se că s-ar putea îndestula cu Ochi – Blânzi.
-          Eu propun să alungăm iarna! strigă furios iepurașul Țopăilă. Nu numai Ochi- blânzi, ci și Codiță Stufoasă ar vrea să nu mai sufere de frig, de foame sau de frică, spuse Țopăilă într-un act de curaj, uitându-se după sprijinul veveriței.
-          Să hotărâm odată, spuse și Codiță Stufoasă, suflând în unghiuțe să mai alunge frigul.
-          Atunci, așa să fie, spuse Ursulea, să plece iarna de la noi! Așa grăit-am și așa să fie!
Și auzind ei toți asta, se uitară unii la alții, întrebându-se cum să o alunge pe doamna zăpezilor. Părea un lucru de neînchipuit să dispară dintr-odată toată zăpada, să se scuture copacii de cioburile de gheață și să izbucnească din crengile lor mii de frunzulițe verzi și flori multicolore.
-          Eu spun să o alungăm cu pietre, cuvântă Țopăilă, surprins și el de propria îndrăzneală.
-          Da, da, da, aprobară toți într-un glas.
-          Dar de unde să luăm pietre? Pădurea noastră nu-i bogată în stânci și bolovani, spuse Ochi-Blânzi, amintindu-și de câte ori ar fi vrut să se cațere pe o creastă, să nu o poată ajunge din urmă Colț-de-argint și prietenii lui fioroși.
Animalele pădurii se uitară unele la altele și, dezamăgite, au pus capul în pământ. La asta nu se gândiseră...în pădurea lor nu se găsesc armele trebuincioase luptei...Războiul părea pierdut când, deodată, Codiță Stufoasă începu să-și dreagă vocea.
-          Fraților, prieteni dragi! și întorcându-se spre lup, îi spuse: tu nu faci parte din grupul meu de apropiați!
Animalele își îndreptară privirea plină de speranță spre veveriță.
-Dragii mei, reluă ea, nu plângeți! N-avem arme, dar avem idei! Ascultați!
Se făcu liniște...Copacii trosneau de ger, vântul șuiera furios printre arțari, iar din ceruri cădeau mii de stele argintii, așezându-se cuminți pe creștetele viețuitoarelor. Toate patrupedele au mărit ochii cu interes către Codiță Stufoasă.
-          Să ne gândim...Ce-ar fi oare dacă pur și simplu s-ar ascunde fiecare de iarnă? Va rămâne singură și supărată, își va strânge zăpezile și va pleca de unde a venit!
Nimeni nu se gândise la asta! Nimeni nu gândise că soluția era atât de simplă și nici măcar nu le trebuia tactică de luptă sau general de armată!
-          Împrăștierea, tună Ursulea cu glas gros și mormăit. Să nu mai aud o vorbă, vreun chițăit sau vreun miorlăit până dă colțul ierbii, s-a auzit?!
Toate viețuitoarele au înțeles porunca:  Codiță Stufoasă își găsi loc într-o scorbură, printre alte surate din neamul ei, Țopăilă porni cu încredere către o grotă în care se afundă cu mare speranță și multă mulțumire de sine, Ochi-Blânzi se afundă în pădure, iar bufnița își ascunse capul sub propria aripă, făgăduind să nu-l mai scoată de acolo până la primăvară.
Doar șoricelul rămase nedumerit, privindu-i pe ceilalți cum se îndepărtează.
-          Dar dacă pleacă iarna, pleacă și Crăciunul cu ea, spuse el cu mare amărăciune.
S-au oprit toți speriați: asta nu e posibil! Să nu mai fie Crăciun?!
-          Jos armele, fraților! Scoatem steagul păcii, spuse și mai mormăit Ursulea.
Viețuitoarele s-au întors din drum, bufnița și-a descoperit capul mai repede decât își promise, Țopăilă a ieșit la lumină, Ochi-Blânzi s-a resemnat.
-          Fără Crăciun nu putem trăi! au declarat cu toții într-un glas.
Și, din ziua aceea, au înțeles că doamna zăpezilor le aduce mai multă bucurie decât s-au gândit vreodată...și nu s-au mai împotrivit niciodată iernii.




sâmbătă, 17 decembrie 2011

Ravas pentru Mosul cel bun...

In asteptarea lui Mos Nicolae,
verific daca globii astia sunt bine asezati....
Draga Mosule,
Sunt tot eu, Tutan, cunostinta ta cea veche! Acelasi mic voievod din tara de sus, suuus de tot, de la etajul 7! Iti spun cinstit ca de o vreme nu ma mai cheama Tutan, ci chiar Stefan si recunosc ca am 4 ani intregi, ba chiar si 2 luni peste! Acum, ca ti-ai amintit de mine, as avea multe sa-ti cer, draga Mosule! Si trag nadejde ca tu imi vei asculta rugamintile, pentru ca stiu ca esti bun cu toti copiii si le faci multe bucurii!
In primul rand, trebuie sa stii ca merit multe jucarii si bunatati, pentru ca m-am tinut serios de studiu si pot sa-l pronunt pe r asa cum se cuvine...mai sunt mici scapari si imi iese latzuca in loc de ratusca, dar ma mobilizez imediat, imi adun fortele si imi repar greseala!
La engleza, am progresat enorm, stiu numaratoarea pana la 20...urmeaza sa invat si in limba asta romaneasca (m-am oprit la 10...vine si restul!). Mai stiu a scrie in limba asta shakespeariana si lazy town, mr bean, duck dodgers, pink panther ...si multe, multe altele, caci grozav imi place sa fiu soricel de ...youtube si sa-mi caut desenele favorite!
Stiu ca litera H vine de la Hogas...and also H stands for HOME and HAPPINESS! Ti-am spus doar si la serbare!
Si mai stiu, draga Mosule, multe poezii, nenumarate cantecele, iar seara, inainte de culcare, ca sa ma vegheze Domnul, spun rugaciunea copiilor, Inger, ingerasul meu! Apoi fac o cruciulita si pun capul pe perna linistit, pregatit pentru un somn de frumusete!
Draga Mosule, as mai avea multe sa-ti spun despre mine, dar stii ca sunt modest si nu vreau sa ies in evidenta! Insa cred ca te-am convins ca merit urmatoarele lucruri de pe lista-
1. Pentru mine personal, imi doresc multe, dar muuuulte masini rory sau disney, o pista  pentru ele si neaparat o pusculita, in care sa-mi pun banutii mici pe care mi-i da mama cand ii raman de la culapaturi (cumparaturi, desigur! am vrut sa verific daca te-ai prins!) Dar cel mai mult si mai mult, draga Mosule, mi l-as dori pe tata mai mult cu noi acasa, sa ma inveleasca la culcare si sa ne mai jucam, ca-n vremurile bune, la trezire!
2. Pentru cel mai vechi prieten si mai de pret doctor al meu, pune, draga Mosule, in sacul tau, zile multe cu sanatate, garzi usoare si nenumarate bomboane cu care sa-mi umplu buzunarele cand merg sa-l vizitez!
3. Nu uita, Mosule bun, de nanutii mei mai mari, mai mici, si du-le, te rog, bucurii si impliniri!
4. Pune multe ganduri bune, sanatate si nenumarate multumiri pentru bica si i le du, rogu-te, in tara-ndepartata in care se afla ea, pentru ca am fost foarte fericit cand am gasit pijamalele rory pe care mi le-a daruit!
5.Nu uita sa pui in sacul tau multa sanatate pentru pitita si pentru bubu, pentru ca sunt buni si ma iubesc! Iar lui Vadim... du-i un os, macar!
6. Pentru tututa, Delia si Sergiu pune multe bucurii, sanatate si nenumarate prajituri pe care sa le-mparta ... tot cu mine!
7. Tuturor verilor mei mai mari sau mai mici, de aici sau de oriunde, daruieste-le zile cu veselie, sanatate si multe jucarii cu care sa ne jucam toti!
8. Si tuturor prietenilor speciali ai mamei mele, draga Mosule, du-le in dar pacea si sanatatea! Daruieste-le bucuria de a vedea ca sunt buni, deosebiti si nemaipomeniti! Si mai spune-le, in secret, ca noi ii iubim tare, tare mult si ne bucuram pentru fiecare implinire a lor! Du-le peste mari si tari ganduri bune, putere si multa, multa iubire!
9. Pentru tata, pune in sacul tau macar un Suv si o casa cu cel putin cinci camere (in doua dintre ele trebuie sa-si depoziteze mama hainele!)
10. Iar pentru mama, as vrea un sac de calmante, pentru ca o apuca palpitatiile cand incep a-i povesti pluralul substantivelor in varianta voievodala -
un cercel-doi ... ciorcei
un pai-doua paiuri
un inel-doua ineluri
un sef-doua sefuri
un ou-doua ouri
un cal-doi ... cali
un glob-doi globi
Daca esti bun, pune si o bucatarie noua pentru mama, caci tare mult isi doreste ea! (Noua nu ne trebuie, ca si-asa nu se intampla multe treburi pe acolo in afara de spalat si frecat faianta de 5 ori pe saptamana!)
Sa stii, draga Mosule, ca eu te iubesc tare mult, pentru ca mama mereu imi spune ca tu esti bun si generos! In sufletul meu, imi doresc toata lista de cadouri, dar daca e prea greu sacul, atunci renunta la cele ce ti-am cerut si da-ne doar sanatate si bucurii! Restul...suvuri, bucatarii si case...ni le-om face noi candva, in viata asta sau oricare alta! Dar sanatatea si bucuriile sa le-mparti in mod egal la toti cei pe care ii iubim si care ne iubesc si ei!
Cu multa speranta si nenumarate plecaciuni, Stefanel, mare voievod in voievodatul lui

P.S.
Multumeste, rogu-te, fratelui tau mai mic, Mos Nicolae, pentru bucuriile pe care mi le-a ascuns in ciorapei! Si sa-i spui ca il astept si in anii ce urmeaza!

Surpriza!!!!!!!!!!!!! Iata un ciorapel plin cu cadouri!




Nu ma hotarasc ce sa scot mai intai...
engleza sau dulciurile...
Ce-o fi o fi!

Iata ca Mosul a fost bun si n-a pus niciun betisor!
Stia el pesemne ca sunt bun, modest din cale-afara si cuminte!

Cartile astea trebuie...sa le si invat?! Dar e aproape vacantaaa!!!

Studiez intens...limbi moderne! Daca-i musai...cu placere!

vineri, 9 decembrie 2011

Legenda unei prietenii timpurii...

Oh, se stie ca toamna vine cu vanturi si ploi, viroze si guturai...Ce sa facem, daca nu ne-am nascut intr-o tara exotica?!...Dar sa nu credeti ca m-am lasat doborat asa, cu una, cu doua...Nu, nu! Si-apoi, nici nu aveam cum sa ma dau infrant fara lupta, pentru ca imi dadusem cuvantul voievodal mamei ca de ziua ei o sa fiu ...doar un tip perfect si nimic mai mult! Ba, sa stiti ca am fost un tip perfect chiar si de ziua tatii, pentru ca si el, ca tata de voievod, s-a nascut intr-o zi de toamna tarzie, tarzie...



Si a fost musai sa ma bucur si eu de o pretioasa felie de tort pentru ca, dupa cum stiti, are mama talentele ei culinare! S-a dat peste cap si a copt un nemaipomenit tort de ciocolata ...de la cofetaria Ana! Stie mama sa cada mereu in picioare, nu gluma!


In plus, trebuie consemnat faptul ca tata, in mod neobisnuit, chiar a fost acasa! Atat de rar se intampla sa fim toti trei, incat s-a impus sarbatorita reuniunea de familie chiar si fara evenimente deosebite...daramite acuma, cand implinea mama 18 ani (ca in fiecare an!)
tortul mult visat...
 
veselie in voievodat!

Asadar, nu doar majoratul a fost pricina bucuriei si a veseliei, ci intalnirea noastra cu tata! S-a declarat in mod oficial sarbatoare in voievodat, mama a ornat frumos tortul asa cum numai ea stie sa o faca...la cofetarie, a infipt trei lumanari (pentru ca si noi suntem doar trei) si s-a pornit veselia! Nu a tinut doar trei zile si trei nopti, ci chiar sapte zile intregi, pana cand am tusit eu prima data...Ei, atunci s-a oprit muzica si dansul, mama l-a sunat pe doctorul tuturor copiilor, m-a coafat, m-a aranjat, mi-a pus bombonele in buzunar si am plecat la spital.
Vreau sa va spun cinstit ca cel mai vechi prieten al meu este domnul doctor -
sa nu va para saga daca va spun ca ne stim, cu adevarat, de-o viata! Abia invatasem glasul mamei si abia ma obisnuisem cu cel de-al saptelea fel de lapte care imi era servit cand s-a impus de urgenta o spitalizare de zece zile triste si zece nopti lungi la reanimare...O, nu! Viata nu m-a ferit de necazuri, nu! Va spun drept, atat m-am consumat in sinea mea incat am reusit sa slabesc din cele 5 pretioase kilograme pe care le adunasem cu oarece efort... vreo 600 de grame...
Sa va mai spun ca mama s-a uscat de plans si jale?! Cuvintele nu-si mai au rostul! Intr-o zi imi voi publica memoriile si va voi povesti cu de-amanuntul tot ce s-a intamplat cu adevarat important in mica mea existenta!
Dar pana atunci, va impartasesc cateva farame din intelepciunea mea voievodala si va spun asa - IN VIATA NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR! Iata cum mi-a fost scris sa cunosc pe salvatorul meu si al tuturor copiilor napastuiti de boala intr-o friguroasa si trista zi de ianuarie, cand eu nici nu implinisem...3 luni intregi! De atunci ne leaga o stransa prietenie si multe amintiri! Facem un schimb echitabil- eu ii dau voie sa ma consulte, el imi da bomboane! Eu il las sa puna stetoscopul sa-mi asculte plamanii, el imi da biscuiti! Eu ii dau o bomboana...el imi da un pup!
Iar mama, despre care gurile rele spun ca nu ar mai avea toti boii acasa (dar eu nu cred, nu cred si basta!), m-a coafat si m-a aranjat ca sa fiu pregatit pentru a se imortaliza intalnirea cu unul dintre cei mai pretiosi prieteni ai mei. Domnule doctor, mii de multumiri si multe plecaciuni de la un mic voievod de gradinita, dar mare voievod pentru parintii lui!

Articol dedicat domnului dr. Florian Cristogel de la Spitalul de copii Sf. Maria, Iasi