little prince...

little prince...

luni, 31 mai 2010

1 iunie- ziua mea si a tuturor voievozilor!...


De 1 iunie sunt sarbatorit din nou...Oricum, ziua mea e in fiecare zi, mai putin atunci cand se face consiliu de familie dupa vreo boacana noua si sunt pus la respect pentru a mi se da o oarecare lectie...Dar, in sfarsit, va imaginati ca lucrurile nu raman asa, ca doar stiti cate pot face eu si in ce fel ii pot imbuna pe mami si pe tati: doua-trei zambete, apoi fac precum iepurasul si iertarea -i gata!
Dar pe 1 iunie pot face orice, pentru ca e ziua mea si mi se permite orice...desi mama imi tot spune sa nu mizez pe asta!
La "ghinitza" voi manca prajituri si voi bea - chiar si eu -suc...azi am dezlegare!
Iar acasa stiu sigur ca mami a ascuns un cadou pentru mine...Pai cati Tutani are mama?! Unul ! ...care face cat zece atunci cand se pune pe "shotii"!
Dar sa nu-mi uit vorba: La multi ani mie de ziua mea, dar si tuturor prietenilor mei, care sunt la fel de frumosi pentru mamele lor asa cum sunt eu pentru mama mea, si la fel de destepti si nemaipomeniti, asa cum spune mama ca sunt si eu! In plus, ne mai ucide si o mare modestie! Asta-i!








de ce ma respingi?!
vroiam sa te pup de ziua noastra!














pa, pa, sunt grabit...
se impart prajiturile la ghinitza!



si daca sacul e prea greu...













o sa-i pun si role!

sâmbătă, 29 mai 2010

Eu, cand vreau sa fluier, fluier!


Daca va amintiti, saptamana trecuta a plouat. Aveam informatii meteorologice, dar asta nu m-a oprit sa ma duc la tara, la Vadim si la "pitita" (bunica)...Ce am facut eu acolo?! Pai o pandeam pe mama si, cand ea nu era atenta, ma scaldam in toate baltile...Pana am fost descoperit, eu deja eram murat de la unghiile de la picioare pana la firele de par din cap...Va imaginati cam cat m-a costat treaba asta! O cearta zdravana de la mama si un pumn intreg de pastile, caci a doua zi deja eram foarte racit. Bineinteles, mi s-a promis vehement ca voi fi abandonat, voi fi privat de "coata apte" (ciocolata cu lapte), ''ipiza" (surpriza, ceea ce, la noi, inseamna napolitane Joe) si de alte bunatati...In fine, aveam o banuiala ca ma va costa scump isprava, dar nu m-am lasat pana nu am facut-o si pe asta...Eu, cand vreau sa fluier, fluier!
Acum stau pe tusa, cu biseptol si paracetamol, si nu am fost lasat nici la gradinita. Asadar, cred ca pentru cateva zile, voi fi foarte cuminte si ascultator.
Dar cine a huzurit o zi intreaga langa Vadim, langa porumbei, langa Noana (iubitul meu samantzar) si Ikica (Ilinca)?! Deh, distractia costa! Atata va zic: atentie la neatentie! Am zis, am spus!




Vadim leneveste la umbra...
dupa furtuna, a iesit si soarele...


Noana, iubita mea samantzareasa,
este prima mea victima...
I-am furat sufletul!
Si deloc nu-mi pare rau!














uite cum stau porumbeii!




un
fotbalist
adevarat!













schimb impresii
cu Ikica despre
cum se ingrijesc
porumbeii
planuiesc sa ma inscriu
in asociatia de columbofili!









distractia e in toi!
ce-o urma, o urma...asta e!

luni, 17 mai 2010

I'm getting married!

S-a hotarat treaba: ma insor! Da, clar! Va rog, fetelor, nu plangeti...va iubesc pe toate, dar am o favorita: la gradinita, seara, abia reuseste tata sa ma smulga din bratele Alexandrei, my beloved "Asanda", cum o numesc eu...
In consecinta, e bucurie mare la mine-n cartier...Mama si cu tata au hotarat ca imi vor da casa, masa, jeep am, camioane- mii, precum si alte jucarii. Sa vedem ce zestre aduce Asanda in casnicie! Ca nu ma vand ieftin! Si sa nu uitam ca mai aduc in plus si o curte imensa de la bunici, cu fantana adecvata, pui mai mari, pui mai mici, un nuc, un gutui si un cacadir...Ehehe, pai sunt bogat! Sunt mostenitorul tuturor averilor parintilor mei, al tuturor margelelor mamei mele si al cravatelor tatii...Chestii grele!
Dupa ce m-am indragostit si am decis ca trebuie sa o fac femeie cinstita pe Asanda, m-am apucat de treaba: sap gradina bunicii, cresc pui, trimit mailuri de dragoste- acuma nu se mai scriu ravase de amor, sunt si eu un tip cool si scriu mailuri romantice... In fine, am treaba grea! Ba, mai si socializez, asa ca vin in relatia asta si cu o gramada de prieteni.
Dar vorba lunga, saracia omului! Gata cu sporovaiala, trebuie sa ma ocup de mireasa! Keep in touch, ladies and gentlemen!

P.S.
My dear ladies, don't cry! I love you all! Good bye!


sap gradina...








fac forta, sa-mi intretin muschii...











o floare pentru iubita mea...


















astept cu nerabdare sa-mi scrie si ea ca ma iubeste...






trimit ravas prin puiul bunicii...




sunt iubit si fericit!









I'm just a
happy guy!




se vede ca am mare trecere in fata doamnelor!












cant serenade de amor din
flautul fermecat










aha...aici te-ai ascuns, iubirea mea!

In fine, va informez ca nu am dat publicitatii poze cu Asanda, intrucat toate fetele care ma iubesc sunt geloase si nu vreau sa-mi intimideze iubita...Dupa ce se vor obisnui cu ideea ca m-au pierdut, dupa ce isi vor accepta soarta amara, voi face pasul acesta si voi da presei libertatea de a arata cateva instantanee cu noi. Pana atunci, fiti cu ochii larg deschisi, nu larg...inchisi! Sanatate!

miercuri, 12 mai 2010

My first day at kindergarden




Poate nu va vine sa va credeti ochilor si urechilor, dar...da! Acesta-i adevarul gol-golut! Azi e ziua in care am dat piept cu viata de "ghinitza" (gradinita - in limbaj voievodal).



Eu va spun cinstit: m-am bucurat pana peste urechile mele mari (asa zice gura lumii, cum ca ar fi mari...Barfe, barfe si iar barfe!), dar mama era cat pe ce sa se porneasca intr-o plansoare dintr-aceea materna, cum numai ea stie sa faca!




In fine, m-am schimbat in haine de joaca, apoi am luat-o singur de mana pe educatoare si dus am fost!...intre copii si camioane! N-au trecut doua secunde intregi si am uitat si de mama si de tata, carora nu le venea a crede ca pot fi atat de usor de dezlipit de langa ei.
Pai cum?! La 2 ani si 7 luni fara 5 zile, cu toti dintii si 8 masele intregi in gura, mai era cazul sa cer parerea cuiva?! Eu iau singur decizii, ca-s ditamai Tutanul voievodanul, cum altfel!




Ba inca una si mai buna: Paya (doamna Paulina), bona noastra care m-a ingrijit chiar cu pretul parului ei lung si alb si al tuturor nervilor pe care i-am mancat eu aproape un an de zile, mi-a facut un cadou de suflet: mi-a cusut de mana si mi-a brodat numele pe saculetul meu personal de ghinitza.




Asadar, iata-ma cu desaga-n spinare, pornind vesel spre noul meu job! Are mama niste emotii chiar mai mari decat propriile mele urechi! Asta-i!




Abia stept sa le povestesc si bunicilor cate fete am pupat si pe cati dintre baieti i-am intimidat!




Sa nu intarziem , ca sa nu mi se taie din salariu!
Pa, mama, ne vedem diseara, ca sa povestim!