Am 3 ani fara 3 zile...a trecut vremea in care ma faceam inteles doar prin plansete! Acum, mama spune ca torocaiesc toaaaaaaaaaaaaaata ziua si nu ma mai satur (oare cu cine oi fi semanand?! I wonder!). Acum, din orice intamplare fac un subiect de discutie, un eveniment care trebuie intors pe toate partile, si eu intreb mereu, din 3 in 3 secunde sau chiar si mai repede..."De ce?" "Dar de ce?" sau " Pai de ce?" Da, domnilor, am ajuns la etapa "de ce"-urilor. Ehehei, vede si mama cum este sa toci la cap pe altii maruntel-maruntel...E minunat, desigur! 
Dar astazi sed si cujet...la tot ce am trait, tot ce am invatat si cum m-am inteleptit eu in anii astia...
Rasfoiesc albumul si va spun cinstit: m-am nascut intr-o zi de toamna, pe la orele amiezii (poate de asta ma declar mereu flamand...pentru ca era pranzul?! Da, asta e!)
Inca de cand eram in marsupiu, mama stia ca seman cu Robert Redford...si nu s-a inselat deloc! Ba s-ar putea zice ca-s chiar si mai aratos si, dupa cum se vede, nu prea eram pe-aproape cand s-a impartit modestia!
La nastere, am primit nota 9...oh! Mama a declarat sus si tare ca sigur s-a trisat, s-a fraudat examenul sosirii mele pe lume, pentru ca eu sunt de premiul I...In fine, s-a resemnat ea intr-un mare fel si a tras concluzia ca am timp sa recuperez...Se multumeste sa fiu doar foarte destept, zice ca nu-i musai sa fiu Einestein pana cand oi incepe scoala...Om vedea noi mai tarziu!
Dar astea-s planuri de viitor...or, eu rasfoiesc trecutul... Iata botezul, apoi primul meu Craciun, apoi Invierea, prima intalnire cu Vadim...Ei!...S-a dus vremea cand el avea mai multi dinti si era mai sprinten decat mine...Vremuri, vremuri!... Acum, cand ne pornim intr-o intrecere, eu ies pe primul loc, daca nu triseaza si ma trage de turul pantalonilor! 
Dar gata pe azi...sa mai lasam pe maine! Astazi nu mai spun nimic...sunt pur si simplu fericit! Atat!
