Just before Christmas...

Va anunt ca ma pregatesc intens pentru Craciun, da! Nu mai e mult si impodobesc si bradul, ca sa fie magie si la mine-acasa, nu numai in Laponia!

Pe langa toate acestea, incerc sa fiu mai bun si mai cuminte( desi...nu-mi reuseste mai niciodata), invat poezii si cantece ca sa-l farmec pe Mos Craciun, ca sa-mi daruiasca multe, multe jucarii.
Insa mama iar imi face sicane si tot promite ca ii scrie mosului scrisori care sa ma compromita...pentru ca nu am fost atent si iar, of, IAR! am luat un virus...Mda! Trist, dar adevarat! Asadar, zilele mele de mare voievod in voievodatul meu debuteaza cu o portie tripla de siropuri si una cvadrupla de pastile...evident, pe langa nelipsitul regim in care, de aceasta data, nu am voie nici dulce, nici sarat...
Va spun cinstit: nu conteaza cum oi fi, ca-s mai cuminte sau mai obraznic decat altii de-un leat cu mine, dar eu cred ca Mosul ar trebui sa fie milostiv si sa nu plece urechea la astfel de zvonuri...Si asa am o viata grea! Sa fiu lipsit si de cadouri?!...
Ba chiar cred in adancul sufletului ca ar trebui sa primesc mai multe si mai minunate jucarii, tocmai pentru ca imi intuneca mama zilele cu atatea si atatea amaraciuni...In plus, sunt si foarte vesel, pentru ca stiu ca o stare de spirit buna alunga virusii mai repede...
Iar mosul ar trebui sa priveasca cu atentie dovezile in care eu sunt bun si prietenos cu Smokie, alerg prin parc, ii explic tainele internetului lui tati sau vorbesc cu "pitita" la telefon, si o intreb de sanatate si de ...Vadim!...
Asadar...sunt eu bun ori ba?!...

De frica virozelor, stau si-n casa cu fular!

Hei, Smokie, ai mai crescut? Vad ca ai mustati si plete!

Oh, tehnologia!...

Cronica unei toamne tarzii...

Hmmm...

Aceasta toamna minunata si intarziata mi-a adus, desigur, mie, mici bucurii, dar si batai de cap mamei mele...caci cu greu ma las convins sa nu fug pana cad lat, si bineinteles ca scot o limba cat o cravata, respir aer rece, iar seara deja gatul meu arunca... flacari!

Stiti ce urmeaza: se cauta in agenda telefonica numerele celor trei doctori de nadejde, le toaca mama nervii maruntel-maruntel, apoi se incepe tratamentul...si ,desigur, dieta adecvata!

Ah...dar asta nu-i tot! Daca se mai intampla cumva sa tusesc,mi se ia temperatura de cel putin sapte ori pe noapte, o data dimineata si de trei ori la cina...Apoi, se pun interdictii: nu vizitam pe nimeni si nu primim vizite...pentru ca nu vrem sa-i avem pe constiinta si pe alti mititei!

Oricum, toata lumea stie ca la gradinita, din cinci copii, patru tusesc, iar celalalt stranuta...asadar, virusii de toamna circula fara jena printre prichindei!

Din pacate, nu a scris nimeni macar cateva instructiuni de... folosinta a copiilor pe timpuri...ploioase...Adica, ma rog, toata lumea stie reguli de baza, dar cum sa pui un scut intre tine si viroze...ehehe...n-au aflat iscoadele mele pana acum cum s-ar putea implini una ca asta! Dar sunt din fire optimist, mai ales ca strajerul sanatatii mele ma mai vindeca si cu leacuri din batrani...Deci dusmanul meu nr. 1- viroza cea nebuna, are mult de furca pana sa ma doboare (daca mai reuseste...)

In fine, aceste mici neajunsuri nu ma impiedica sa ma bucur de toamna asta de noiembrie, sa ma joc cu frunze, sa culeg castane si sa alerg dupa catei...chiar daca toate astea ma costa: pastile dimineata, la pranz si seara, apoi siropuri de toate felurile, care mai de care mai imbietor si mai folositor, sau frectii cu otet inainte de culcare...Daca asta-i pretul...atunci asa sa fie!

Este cu adevarat si in mod absolut cea mai frumoasa toamna pe care mi-a fost dat sa o vad!