Magie si flori pentru o printesa...

Astazi vreau sa va spun o poveste...se va numi Povestea unei printese necunoscute si nestiute, aflate pe drumul vrajit catre implinire si devenire...

A fost odata ca niciodata o printesa ireala, frumoasa, nemaipomenita si nemaiauzita... Se numea ... Printesa cea dorita! de ce avea acest nume?! Pentru ca era printesa din visurile mamei ei, iar mama ei visa demult la ea...si isi imagina cum o va pieptana, cum o va imbraca, cum o va alinta...Doar ca printesa...nu mai venea...Era asteptata cu sufletul la gura de toti ai sai: de tatal ei, de mama ei dar si de micul print, fratele ei...

Vazand ca printesa se lasa intr-atat de mult asteptata, micul print s-a gandit sa faca o magie: Burtica burtica...te rog sa ne dai o fetita mica... si a atins burtica mamei cu un sarut magic si cu manuta fermecata... 

Ei, dar a trecut ceva vreme de atunci...nu stim daca magia s-a implinit, cert este doar ca ... toti si-au dorit...

Iar micul print pastreaza marele secret, pentru ca vraja sa nu se desfaca...dimpotriva, poate o sa se chiar faca..

Si, de fiecare data cand micul print ii vede pe ai lui parinti, le da mici pupi magici...pentru ca din iubire a aparut el si cu iubire este asteptata printesa...

Mai mult, a aflat ca o printesa trebuie iubita, ocrotita si atent ingrijita...si aduna intruna flori de camp pentru intampinarea micii sale printese...

Nimic nu e intamplator...in ziua de 4 micul print spera ca vor fi...4 ..fețe craiesti ... Va spun cinstit ca aceasta mare dorinta ar sta ascunsa adanc si in sufletul mamei...care tot asteapta semne ale venirii...si devenirii...unei mici printese, demult asteptate si demult visate...

Pana s-a implini vraja...nu-i ramane micului print decat sa adune flori, sa daruiasca pupi magici si sa mai atinga cu manuta fermecata casuta in care s-ar putea ascunde intr-o zi.. o mica printesa... si un mare vis...

 

Povestea unui minunat voievod

 Din cand in cand, pe mama o cuprinde nostalgia si isi aminteste cu mare drag si cu multa bucurie cum am venit eu pe lume, ca sa-i bucur sufletul. De aproape cinci ani resusesc sa o fac si sa rada, si sa planga, sa se bucure, sa zboare, sa pluteasca...si e meritul meu nemaipomenit!

Unii ar crede ca mama ma sprijina pe mine, dar eu va spun : trebuie sa va schimbati viziunea! Nu parintii ii sprijina pe copii, ci copiii ii sustin pe parinti, le dau bucurie, le dau motivatie sa fie puternici, sa fie mai buni, mai blanzi, mai calzi, sa fie altruisti...E drept ca ne arata CALEA, dar noi le deschidem orizontul!

Iar eu, ca unic voievod al mamei mele si deplin stapan al inimii sale, ma simt fericit de fiecare data cand impartim si impartasim bucuriile...

V-ati intrebat de ce oamenii mari isi doresc oameni...mai mici in casele lor? Pai, oricat ar fi de greu si de solicitant jobul de parinte, acesta este cel mai grozav, cel mai bun, cel mai...dintre cele mai...Mama mereu spune ca, daca eu sunt sanatos, ea rastoarna muntii, iar daca eu ma imbolnavesc, atunci ea se prabuseste...Asa-s mamele astea, dom.le! Nu poti face o gluma ca te doare gatul, ca imediat este declarata starea de alerta, se ia agenda telefonica, se contacteaza cel putin trei doctori, se pun cap la cap informatiile si abia dupa 48 de ore se indura mama sa doarma...dar doarme cu ochii larg deschisi, nu cu ei ...larg inchisi, sa fie limpede...:) Eu va spun cinstit: mama este agent sub acoperire! Serviciile secrete au multe de invatat de la mama, numai ea stie mersul lucrurilor pentru starea mea de sanatate...

N-as sti precis sa va spun de ce sunt eu atat de bun, de minunat si de apreciat...sunt asa pentru simplul fapt...ca sunt eu! Exist! Pentru mama, este cel mai pretios lucru, caci sunt universul ei, lumea ei... 

Toata lumea stie ca intr-o zi voi zbura...asa e firesc...dar sunt sigur ca, sprijinit si sustinut, voi invata sa iau cele mai intelepte decizii...Iar daca oi gresi...mama tot m-o iubi! Am zis!

Eu vara nu dorm...:)

Va spun drept, calatoria spre mare nu a fost una dintre cele mai fericite experiente ale mele... pai o piersica mi-a incurcat existenta, asa ca mama a luat o valiza de medicamente, de parca era Crucea Rosie in misiune in tarile africane, a sunat trei doctori, mi-a bagat pe gat o cisterna de ceai de menta...si m-a tinut si la regim cinci zile...

In fine, una peste alta, am fost la mare, am cules scoici pentru cele mai iubite femei din viata mea, tututa (matusa mea personala si ... foarte principala) si pitita (bunica mea voievodala),

m-am aruncat in valuri, m-am plimbat pe plaja in zorii zilei si la apusul soarelui, pentru a inspira aerosoli, ca sa fiu puternic, am fost cuminte, bun si fericit din cale-afara cand mi-a dat mama dezlegare la o inghetata...

Si vara nu dorm...Dar nu doarme nimeni, nici mama, nici tata, nici ceilalti din hotel...Pai daca ne-am cazat langa club...cum sa dormi?! Pe o muzica infernal de tare, noi eram clubberii la camera 319...Hmmm, stiu sigur ca mama nu s-a amuzat deloc...macar daca dadeau si ei niste piese pentru sufletul ei...un Doors, un Tiamat sau un My Dying Bride...asa...ce sa faci cu muzica si basii lor?!

Aici, nu va lasati pacaliti...mama nu-si ferea doar pielea de soare, ci si cearcanele de privirile celor din jur...Pai nu putea sa le explice tuturor ca ea este o clubberita
 ceva ce n-a vazut Parisul...:)

Burtica la apa imediat... Noaptea ma distrez, ziua plonjez...

Nu s-a mai vazut atata fericire intr-un singur sufletel!

Cât timp eu îmi dezvălui abilitățile de înotător, mama a rămas arhitect pe plajă...am mare nădejde în iscusința ei!

Aleg cele mai frumoase scoici...pentru pitita și pentru tututa!
Așa le-am promis!

Verific temperatura apei, sunt precaut!

Mama poate să-l convingă pe tata să mă ducă în satul de vacanță, dar eu trebuie să o conving pe mama ...Așa o cumpăr cu o mică porție de iubire!
 Doar așa vom ajunge la distracție! 

Vedeți o pălărie mică și roșie lângă tata? Eu sunt...și nu mi-i deloc frică...:)

Invat de mic sa fiu regele soselelor...Tata este deja maestru!

Dar va zic: ne-a fost foarte greu si ne-am luptat grozav unii cu altii din motive...de club...

Pe mama am tinut-o cu forta si eu, si tata,  ca sa nu se duca in club...ca sa-i puna o bomba, desigur!

pe mine m-au tinut ai mei legat sa nu ma duc intre clubberi, asadar

nu mi-am putut arata fitele decat pe plaja...

Ladies and gentlemen, the holiday is over!

Păpădii și alergii ...

Nu sunt păpădiile de vină, am vrut eu să găsesc un vinovat, dar le iubesc prea mult ca să le împovărez cu amărăciunea mea. Însă ... vă spun: s-au dus zilele mele fericite și pace! Am fost și eu în Arcadia, dar acum... m-au doborât o porție de pește și o înghițitură de cașcaval pane...

  Sunt două săptămâni de când am abandonat cursurile intensive de la grădi și merg pe la toți doctorii de pe o rază de 50 km...

 Zilele în care roiau fetele în jurul meu sunt doar o amintire... clipele în care le desfătam cu vocea mea de tenor ... au devenit istorie...

Ca să nu mai spun că cel mai greu m-am despărțit de înghețată...

Asta a fost proba de rezistență și am depășit-o greu, foarte greu...

Desigur, în toate aceste zile triste, Iha mic mi-a fost alături și m-a însoțit la toate cele șapte controale medicale și la toate cele trei spitale... Vă spun, nu fiți îngrijorați: Iha mic nu are  nimic! Puteți să-i dați înghețată, el nu are interdicție la bunătăți!



 Dar eu îndur tot felul de diete, care mai de care mai drastice și mai restrictive...de parcă până acum aș fi avut dezlegare la multe bunătăți... Ei, dar dacă până acum nu mă mulțumeam cu câte dulciuri îmi dădea mama voie să gust ... acuma gata, s-a sfârșit și cu acelea câteva!! Trist, dar adevărat! De când m-a doborât alergia, nu primesc decât... pastile si siropuri ... de câte ori?! Păi ... dimineața, la prânz și seara... iar între porții, am voie sticksuri și covrigei, dar nici măcar cu sare, ci doar cu mac... Și poate vreun iaurt sau vreo ceașcă de lapte, dar nu mă mai încântă nici acelea. Mama s-a gândit că, dată fiind situația noastră, ar fi chiar rentabil să ne deschidem o covrigărie și o ... sticksărie...ca să avem la discreție...:)


                                     Uneori, e greu să fii voievod, pentru că-s multe bătălii de dus, dar unde
                                               s-a mai  văzut față crăiască să se plece sub necazuri?!

Dar eu vă spun:  eu sunt optimist, deși au spus doctorii să țin dietă ... o lună! Lasă, trec eu și peste asta, mai mult se zbuciumă mama, pentru că nu știe ce fel de ... covrigi să mai  (pre) gătească, dar eu sunt puternic! Și când mergem la cumpărături, ea vede că pun în coș Skittles și bănuți de ciocolată, dar o liniștesc: sunt pentru zilele în care voi fi sănătos! Si așa am adunat acasă, ca un hârciog, un sertar plin de ciocolățele și de bombonele, pentru când oi fi eu sănătos...Vă dați seama câte clipe de desfătare mă așteaptă, nu?...Nu mai este mult, mai am doar 29 de zile pâna atunci, însă mă rog să treacă iute!

Uneori, din covrigii mei îi dau și mamei, pentru că
nu sunt doar frumos și foarte arătos, dar sunt și generos!

Zâmbim, zâmbim...dar în sinea noastră!...:)

Iar sâmbăta, cu tata, împart bucuria de a construi lego. Da, am descoperit marea pasiune a vieții mele, cea care o ruinează pe mama definitiv și irevocabil, căci cu ea fac shopping în fiecare zi ...

Vă dezvălui  o mică parte a colecției mele... Posed incă 30 de asemenea piese, dar sunt bine camuflate ... într-o cutie, pentru ca nu care cumva să-mi vină prin minte ideea grozavă de a le construi cu mama...Vă imaginați ce urmează, nu?!
Păi a jurat ...  că fuge de-acasă!...:)

Zumzăit de primavară...

 Am îndurat atâta iarnă incât acum mă bucur în șoaptă de venirea primăverii...Îmi plăcea mie zăpada și plimbarea cu sania, dar ne-a săturat Dumnezeu și de asta...Lopata mamei aproape c-a rămas fără coadă de atâta muncă și năduf, iar mama a rămas și ea cu nervii franjuri de atâta ... lopătat...:)

Dar gata cu frigul și zăapada...au venit pe lume iepurașii coconașii...

 Gata cu fularele mamei înfășurate de trei ori în jurul gâtului, gata cu mănușile, de astăzi s-a declarat ... p r i m ă v a r ă!

Au înflorit copacii, au apărut păpădiile, mieii și ieduții...

Nimic nu mă face mai fericit decât culesul florilor și suflatul păpădiilor...poate mai intră în discuție și alergatul după Vadim sau după pisoii cei noi din curtea pititei...

Legenda zice: cu o floare nu se face primăvară, dar eu vă zic: nu mai credeți toate balivernele!

Vă arăt eu dovada...Iat-o! Deci se face primăvară chiar și cu o floare!

Mă simt copleșit de atâta verdeață și de atâta ciripit...

Vă urez o primăvară minunată!

Oda femeilor din viata mea...

Sau mai bine spus...Eu si femeile...
Da, asa este mai corect si la subiect. In fond, ce m-as face fara toate femeile si fetele din jurul meu? De cand ma stiu, am fost inconjurat de femei! Pai nu e normal sa ma umflu-n pene?!

Prima pe care am vazut-o a fost mama care se gatise pentru intalnirea cu mine de parca ar fi invitat-o Brad Pitt la cafea...Nu mi-e clar nici pana astazi de ce plangea mai tare decat mine! Chestia asta cu lacrimile de bucurie nu pot sa o inteleg la oamenii mari si pace!

Apoi in viata mea a intrat cea cunoscuta sub numele de ... tututa, adica matusa mea personala careia acum as putea sa-i spun mătușă, dar si-ar pierde farmecul...Una-i tututa cea vestita pentru placintele si prajiturile ei de casa, ca sa nu mai pomenesc de torturi si alte minunatii din care rar se indura mama sa-mi dea voie sa ma infrupt! De multe ori mi-a fost mama de schimb, caci ai mei ... erau chemati de sefii lor cei rai...(cunoscatorii stiu legenda sefilor rai si foarte rai!). Tututa este cea care ma lauda pentru fiecare realizare a mea si ma incurajeaza de fiecare data cand boala trece pe la mine...

Like mother, like son...
Iar mama se lauda cu mine ca-s frumos si aratos, vesel, energic si minunat!

Aici e nana care se mandreste grozav cu mine
si stie sa-mi aduca grozave si minunate cadouri!

Iat-o si pe blonda vietii mele, cunoscuta si sub numele de sămânțarul meu iubit...prietenii stiu de ce! Aceasta frumoasa blonda vine sa-mi tina de urat cand boala ma obliga sa fac cursurile de gradinita la...fara frecventa! Oana are atat de multa rabdare si nemaipomenit de multa toleranta incat aproape ca nu mai simt lipsa mamei!

Iar aici trebuie sa ma ajutati...Aceste doua printese sunt surori gemene, cunoscute de prietenii mei sub numele generic de Scânteile mici...Maria si Ioana...una este satena cu ochi negri, cealalta satena cu ochi albastri...Amandoua imi plac si nu ma pot decide! Care sa fie aleasa?! Va spun ca mi s-a intamplat sa ma las purtat de val si sa-i spun Ioanei : Măi Ioana, tu chiar esti frumoasa!...(nu inventez, am martori la gradinita!) Dar nu pot renunta nici la Maria! Promit sa-l rasplatesc pe cel ce-mi este de folos cu o prietenie pe viata si multe zambete! Am spus!

Grea decizie! Cu atatea femei in jurul meu care tot imi dau tarcoale, mi-e greu sa ma decid pe care sa iubesc mai mult si mai mult! Asadar, ca sa impac pe toata lumea, cujet eu ca-i bun asa: sa o iubesc pe mama cel mai mult pe lumea asta, dar sa nu renunt nici la celelalte, blonde sau brunete, roscate sau suvitate, ci sa le fac loc in inima mea, pentru ca eu sunt marinimos si generos! Toata lumea stie ca am o inima mare si un loc in ea pentru fiecare!
                                         So,  I love you, ladies, all of you! Kisses for all!