little prince...

little prince...

vineri, 27 august 2010

No more reading, please!

In sfarsit, la finalul verii, adica azi, la ora 11, 30, mama mea personala a sfarsit cu gradele si a promis ca de maine va fi coerenta si mai inteligenta, adica o sa pretuiasca lucrurile cu adevarat importante din viata noastra si va intelege ca eu reprezint marele sau examen, eu pun note la disciplina"mama mea gateste intr-un mare fel de o vreme-ncoace" sau "nu mai stie mama de gluma cand ii arat cum papa iepurasul" ...In fine, una peste alta, vreau sa va spun ca am citit vara asta impreuna tot felul de "intamplari dintr-o irealitate imediata", dar si niste "aventuri intr-o curte interioara"...cunoscatorii stiu ca nu mi-a fost usor, dar...Acum sunt un superdoct si pot sa va povestesc cate-n luna si in stele, dar dupa atata lectura simt nevoia sa revin la ale mele si sa merg la gradinita, sa mai trag fetitele de codite sau sa le arat colegilor ca...sunt eu mic, dar si voinic...

Mama ar fi vrut sa ma premieze astazi daca nu ma imbolnaveam...IAR!!!!!!!!!!! Tocmai ce terminasem cu indigestia, ca m-a prins pneumonia, miercuri am terminat-o si pe asta si ma plictiseam, asa ca m-am gandit sa mi se inflameze gatul...ca sa iau niste antibiotic...Numai ce-a venit mama de la scoala si, probabil, de bucurie ca a luat premiu, m-am exprimat si pe covorul din sufragerie...Si-a luat mama inima-n dinti de l-a trezit pe doctor din somnul de frumusete si ne-am infatisat dinainte-i...Diagnostic?! Nimic grav, doar ceva la gatut, pentru care mi-a prescris o sacosa de pastile si de siropuri...noroc ca le mai schimba, altfel ma plictiseam sa le-nghit pe-aceleasi...
Dar sa stiti ca nu am chinuit-o pe mami, ba chiar am fost bun si intelegator si am lasat-o sa citeasca toate vrafurile alea de carti fara s-o supar, am lasat-o si noptile sa cugete la urmuzi sau dimovi, iar eu mi-am vazut de treaba. De fiecare data cand o intrebam de ce citeste, ea imi spunea ca trebuie s-o inteleg, citeste ca sa nu o bata profesorul...intr-o zi, vazand ca sta de 10 minute fara sa-si plimbe ochii pe vreun material, am luat o carte si i-am recomandat sa se apuce mai degraba de lectura, ca sa nu se-ntample treaba cu bataia...
Acum, ii dau sa citeasca si din cartile mele, numai sa nu aiba necazuri cu profesorul cel negru la inima...asa or fi oare toti cei care tre' sa ne-nvete carte?! Ca mama tare s-a mai temut toata vara asta de un profesor cu apucaturi de mercenar!!
Acum a terminat cu examenele si a promis ca va lua cursuri de gatit, pentru ca ce am mancat noi in ultimile luni...cu greu s-ar putea numi mancare...Dar am pasuit-o si eu si tata, si ne -am descurcat cu de-ale gurii pe la prieteni, pe la bunici, pe la matusi...sa le dea Dumnezeu sanatate, ca nu am fi supravietuit altfel!
In seara asta trecem iarasi cu vederea, iar tata s-a intrecut pe sine si a invitat-o pe mama la o pizza in sufragerie...pfai, ce mai ospat! Atata mancare nu s-a mai vazut la noi in casa de multe luni de zile!!!
Asta-i! De-acum, nu mai exista scuze, de luni trebuie sa se umple rafturile frigiderului cu tot felul de pui fripti, ciorbe si mancarici, cuptorul trebuie sa scoata flacari pe nas de la atatea poale-n brau ce mi s-au promis...abia astept sa ma-nfrupt pana oi cadea lat...Visez la clatite cu ciocolata si peste cu mamaliguta, la rulada de pui si prajituri de casa...la tot ce s-ar putea numi cu adevarat...MANCARE!!!!!!!!!!!!!!!
Dupa o vara chinuita, va rog sa ma-ntelegeti: nu mai vreau lectura, vreau cel putin...o prajitura!





















marți, 17 august 2010

Ramasitele verii...

A spus mama ca, daca iese cu toate mintile intregi din vara asta, va mai trai cel putin o mie de ani...prietenii stiu de ce...

Dar ii dau si eu o mana de ajutor asa cum pot...aproape am reusit sa o dau gata , si nici macar nu mi-a fost greu...Nu stiu cum suportati voi caldura, dar eu am facut front comun cu ea: 40 de grade afara, tot 40 de grade am facut si eu, dupa o indigestie, de era sa cada mama din picioare cand a vazut termometrul...va spun drept, mi-a pus mie doctorul perfuzia la spital, dar eram gata sa i-o cedez mamei, ca avea nevoie de ingrijiri mai mult decat parea ca am eu...



Bun, bun, am facut-o si pe asta, mi-am doborat recordul la temperaturi...extreme! Dar nu m-am oprit...Pentru faptul ca transpir, dupa vorba mamei- ca un catar, am reusit sa fac si pneumonie, dar nu una simpla, ca doar eu sunt un tip complicat si sofisticat, si nu imi plac lucrurile facute pe jumatate...Am reusit, ca sa stiti, sa fac o treaba serioasa ca atunci cand eram foarte tanar, si mi-am serbat cele 3 luni de viata...cu asistentele de la Reanimare...Ei, da, in plus, are mama un doctor care, probabil, vazand-o mai slaba de inger- dar sa nu-i spuneti ca am adus vorba despre asta- de fiecare data ii da vestile intr-un mod absolut...delightful : "Doamna, daca mai stateai mult acasa, asta- adica eu- nu mai era cald, era rece! Ha, ha, ha!"

Va imaginati ca mama gusta foarte bine glumele acestea...se amuza peste poate si, de aceea, ma duce la el de fiecare data. O singura data a laudat-o din toata inima: "Bravo, doamna, ai venit la timp, nu ca alte destepte care asteapta pana-n momentul in care moare plodul si vor sa-l invii eu! Ha, ha!"
Si discutiile continua in aceeasi modalitate...
Probabil va intrebati de ce nu schimbam doctorul...ei, da! Ti-ai gasit! Pai mama era in stare sa-l ia si acasa sau sa se duca dupa el peste hotare, pentru ca nu se increde in altul...el si numai el stie sa ma faca bine! Asa ca...de voie, de nevoie...gustam si umor mai negru!

In fine, vreau sa va spun ca mi se aplica niste tratamente de as putea sa sun la Protectia drepturilor voievodale... iau pastile cu pumnul, fac aerosoli, ma controleaza mama de 7 ori pe noapte sa vada daca am febra, imi tulbura somnul, dar ziua...ei, da, ziua nu mai este in stare sa se supere pe mine...pai dupa asa nopti minunate, nu mai incape suparare intre noi! Asadar, cand a descoperit ardeii aliniati in sifonier, probabil m-a banuit pe mine, dar eu nu m-am lasat acuzat, deci s-o fi gandit ca i-o fi pus tata (?!)...
Apoi, cand a vazut ca au disparut cepele peste balcon...s-o fi gandit ca eu nu-s in stare, asadar nu am fost certat...Ce sa mai certi si pe cine cand vezi ca-s necajit?!...

Probabil ca tot tata e vinovat si pentru rosiile depuse sub masa si pentru sosetele din sertarul cu servetele...Apoi, asta-i treaba, mai tata?! Cand ai sa inveti si tu sa fii mai disciplinat?!
Si las' ca m-oi face eu bine! Cu ce obiceiuri ma intorc eu la ghinitza?!...Ei?...


In alta ordine de idei, sunt hotarat: adun ramasitele verii si, dupa ce m-oi face bine, ma pregatesc serios sa inchei anotimpul cum se cuvine: baie la piscina, scufundari in lacuri de apa sarata, plaja, soare si distractie...Ca doar se termina vacanta! Ce-o sa le povestesc eu la gradinita colegilor mei?!



Si sa nu uitati: azi e ziua mea, am fix 2 ani intregi si 10 luni complete...adica 3 ani din care lipsesc 2 luni! De bucurie, mai beau un sirop de tuse! Am spus!

duminică, 1 august 2010

Din cronicile unui voievod


Intotdeauna mi-am spus ca sunt un intelept voievod, si cred ca v-ati intrebat de nenumarate ori care ar fi principiile pe care se bazeaza vita mea nobila...
Ca sa lamurim problema, in primul rand ma cheama Stefan, si e limpede ca sunt un om "nu mare la stat, dar mare la sfat"...
Apoi, am facut cercetari prin partile dinspre Hanu-Ancutei si bunicii mei de-acolo spun ca am avea oarece legaturi cu scriitorul Hogas, care-si plimba Pisicuta prin Muntii Neamtului... De-o fi asa, de n-o fi asa...nu stiu drept a va zice, dar talentul meu scriitoricesc nu-i de ici, colea...trageti voi concluzia.
Radacinile mele ma recomanda...si imi dau autoritatea de a ma declara mandru voievod in voievodatul de pe langa Hanu-Ancutei, cel mai iubit, mai aratos si mai intelept dintre tot voievozii pe care i-a avut ...nu Moldova, ci mama mea personala!
Va astern in fata ochilor coltul meu de rai si pe strabunica mea singulara...purtatoare de traditii si de vorbe intelepte...nu intamplator sunt eu un mare cugetator!

cand o vedea pitita ce a mai ramas din gradinile ei minunate, cred ca o sa-mi iasa pe nas toata vita mea nobila!

















strabunica mea voievodala,
purtatoare de intelepciune
si frumusete sufleteasca









cat sunt eu de norocos, sa am atatea dealuri pe care sa alerg!





















in curtea bunicii, desi e tara lui Vadim si a pisicilor, eu sunt conducator de osti!