Intr-o zi de toamna senina, mama mea principala si cu doctorul ei personal au hotarat ca e cel mai bun moment pentru mine sa vin pe lume. Si au hotarat ca la orele 13, 05, eu sa ii desfat cu primele triluri dintr-o nemaipomenita viata de voievod. Atata s-a mai pregatit mama pentru aceasta zi speciala, incat aproape ca nici nu mai stia sa se bucure: a plans cat a putut pentru faptul ca am fost nedreptatit la nastere si am primit doar nota 9! Pai neam de neamul nostru n-a mai luat asemenea note de ...rasul curcilor! Mama era cat pe ce sa fac contestatie dar, vazandu-ma pe mine cat mi-s de frumos, de aratos, de fitzos...a ajuns la inteleapta concluzie ca nu-si are rostul re-examinaarea...timpul le va dovedi pe toate, iar eu am o intreaga viata de voievod sa arat tuturor cat mi-s de premiant! Ca doar si stramosii mei, dar si stramosii stramosilor mei, de mii de ani incoace, din premianti se trag! Si ii musai sa mentionez ca si modestia...tot de la stramosi o mostenesc!
Ei bine, sa nu-mi uit vorba: daca Cel de Sus a hotarat sa ma nasc intr-o asa de frumoasa zi si sa le aduc atata bucurie parintilor si bunicilor, unchilor si matusilor mele, verilor si verisoarelor mele, ei bine, si eu, la randul meu, am decis sa impart o felie de tort cu cei mai dragi si mai buni prieteni ai mei: Edi, Ana, Tudor, Daria, celalalt Tudor, Margot si Vladut. Doar Cezara n-a putut veni, pentru ca era ocupata cu...o viroza!
Va spun cinstit: de cand sunt eu un mare voievod nu s-a mai pomenit o asemenea petrecere in palat!
Ba chiar am primit si diploma in care talentul meu de muzician si mare artist in viata a fost pe deplin laudat! Ladies and gentlemen, this is Mambo nr. 5!
Iar acum, dupa cum paparazzi au surprins, le dedic un slagar fetelor: "Drumurile noastre toate se vor intalni vreodata..." Prietenii stiu de ce!
Momentul tortului a fost cu adevarat emotionant, pentru ca toti cei de-un leat cu mine au cantat intr-un glas: "Long live the king!"
Iar pozele care urmeaza sunt de pus in rama, pentru ca va spun numai voua: dezmatul a fost ...demn de a aparea in revistele de scandal! Pai care mama priveste cu ochi buni cartofii prajiti la masa?!...Cartofii aia neamipomenit de buni, calzi, aromati, fragezi, care se topesc in gura...da, da, cartofiorii aia...eu ii primesc...O DATA PE AN!!!!!!!!!!!!!!!! 
Si asta a fost ziua aia neamipomenita! De-acuma...la anul! Si asta e valabil si pentru mine si pentru toti prietenii mei! 
Dar pentru faptul ca niste asemenea mancaruri m-au trimis, cand eram mai tanar, de urgenta la spiter...ei bine, pentru o singura greseala de acest gen, mama din voievodatul meu a decis: NO POTATOES IN OUR KINGDOM!De aceea, ma bucur alaturi de prietenii mei cat pot de moment si imi rasfat papilele gustative!
Iar la final, in sabii sa ne luptam si in vapor sa ne jucam!
Si, ca ultim cadou, pe langa toate darurile nemaipomenite pe care le-am primit astazi, printre fotbalisti, trotinete, blugi, camasi de fitze, masini de curse, magari (ca nu eram suficienti eu si tata), am mai primit un cadou, un ultim cadou: vaccinul! Asa ca, am lasat toata mandria la o parte si am tras o plansoare demna de un mare voievod, asa cum nu s-a mai pomenit de cand mama lui l-a facut! Am zis!
