My birthday!

In sfarsit...suflu in lumanari!

One more day...

...until the happy day!
A mai ramas o zi, doar o zi pana cand voi sufla in 3 lumanari!
Iata-ma in cele trei momente ale vietii mele...

17.10. 2007

17.10.2008

17.10.2009









Astept sa completez...cu alte zile de 17 octombrie...
Watch me...I'll be back!

Some more memories...

...about the people I love!

Mai sunt 2 zile, dar nu pot sa implinesc 3 ani fara sa ma gandesc la toti cei pe care ii iubesc!
Ii iubesc pe mama si pe tata, pentru ca ma lasa sa le fac nervii praf, il iubesc pe d-l doctor pentru ca ma vindeca de toate pneumoniile (si au fost cateva!), o iubesc pe doamna Doina pentru ca imi pastreaza mereu o farfurie de bors in plus si pentru ca sunt singurul de la gradinita care mananca la masa ei...
Ii iubesc pe nanutii mei...pentru ca mi-au tinut lumanarea de botez, pentru ca se mandresc cu mine, pentru ca ma iubesc si ei si pentru ca ma lasa sa fac tot ce-mi trece prin cap...O iubesc pe bica pentru ca stie sa faca torturi minunate si sa scrie pe ele "La multi ani, Stefanel!"
Ii iubesc pe bubu si pe pitita de la Hanu-Ancutei, pentru ca ma lasa sa fugaresc puisorii, ma lasa sa-l cert pe Vadim, l-au adoptat pe Smokie si pe cativa iepurasi de casa...
O iubesc pe "tututa" pentru ca face "patula" buna, o iubesc pe Delia pentru ca se joaca mereu cu mine, il iubesc pe Vladut pentru ca e bun si ne jucam frumos, ca doi veri ce suntem...O iubesc pe Ioana pentru ca ne-a facut un film la care ma uit in fiecare zi...
Nu le uit pe iubitele mele,Daria, Cezara si Sofia...intre noi nu mai e nevoie de cuvinte, le iubesc pur si simplu!
Mai am si un samantzar frumos si blond pe care tare mult il iubesc...pentru ca se gandeste mereu la mine...
Il iubesc pe Mos Craciun, pentru ca nu ma uita niciodata, desi primeste scrisori compromitatoare de la mama...dar inchide ochii la potlogariile mele si imi pune sub brad cadouri!

Memories...

Am 3 ani fara 3 zile...a trecut vremea in care ma faceam inteles doar prin plansete! Acum, mama spune ca torocaiesc toaaaaaaaaaaaaaata ziua si nu ma mai satur (oare cu cine oi fi semanand?! I wonder!). Acum, din orice intamplare fac un subiect de discutie, un eveniment care trebuie intors pe toate partile, si eu intreb mereu, din 3 in 3 secunde sau chiar si mai repede..."De ce?" "Dar de ce?" sau " Pai de ce?" Da, domnilor, am ajuns la etapa "de ce"-urilor. Ehehei, vede si mama cum este sa toci la cap pe altii maruntel-maruntel...E minunat, desigur!

Dar astazi sed si cujet...la tot ce am trait, tot ce am invatat si cum m-am inteleptit eu in anii astia...

Rasfoiesc albumul si va spun cinstit: m-am nascut intr-o zi de toamna, pe la orele amiezii (poate de asta ma declar mereu flamand...pentru ca era pranzul?! Da, asta e!)

Inca de cand eram in marsupiu, mama stia ca seman cu Robert Redford...si nu s-a inselat deloc! Ba s-ar putea zice ca-s chiar si mai aratos si, dupa cum se vede, nu prea eram pe-aproape cand s-a impartit modestia!

La nastere, am primit nota 9...oh! Mama a declarat sus si tare ca sigur s-a trisat, s-a fraudat examenul sosirii mele pe lume, pentru ca eu sunt de premiul I...In fine, s-a resemnat ea intr-un mare fel si a tras concluzia ca am timp sa recuperez...Se multumeste sa fiu doar foarte destept, zice ca nu-i musai sa fiu Einestein pana cand oi incepe scoala...Om vedea noi mai tarziu!

Dar astea-s planuri de viitor...or, eu rasfoiesc trecutul... Iata botezul, apoi primul meu Craciun, apoi Invierea, prima intalnire cu Vadim...Ei!...S-a dus vremea cand el avea mai multi dinti si era mai sprinten decat mine...Vremuri, vremuri!... Acum, cand ne pornim intr-o intrecere, eu ies pe primul loc, daca nu triseaza si ma trage de turul pantalonilor!

Dar gata pe azi...sa mai lasam pe maine! Astazi nu mai spun nimic...sunt pur si simplu fericit! Atat!

inca de mici

ne intelegeam...







prima mea coafura de vara!

are mama un pui bun...

mother and son

trebuie sa ne hotaram: cine poarta azi margelele?!

asa uita mama de toate cate i le fac!

Who's got a friend?

Ei, da, ne-am gandit noi asa, ca sufera Vadim al meu de singuratate si i-am gasit un prieten...Istoria e urmatoarea: mama a dat sfoara-n tara ca ne trebuie un pazitor al voievodatului. Nu peste multa vreme, s-a infatisat dinainte-i un tanar care ni l-a daruit pe micul Smokie. Oooooo! Cat m-am mai bucurat eu vazand surpriza!



Astfel ca, pana la venirea mea, mama a cautat reguli... de folosinta pe internet, caci a trecut ceva vreme de cand o crescuse ea pe Betty si se mai uita una, alta...Asadar, mai intai a fost pus catelul la muiat, apoi spalat, parfumat, la urma....masaj!

Pasul urmator: cina. Ei, aici e-aici! Ce mananca tanarul? Ce sa gateasca mama pentru Smokie? O fi obisnuind el, oare, in cnezatul din care vine, sa se ospateze doar cu fripturi? Sau cu mancaruri usoare, adica lapte, iaurtele si altele asijderea?! Desigur, s-a apelat din nou la sfetnici, si s-a decis sa se gateasca...o ulcica de lapte proaspat!

Ei, dar cand a venit vremea sa-l ducem la fratele lui mai mare, Vadim...sa vezi alta istorie! M-am pus de-a lungul si de-a latul, de-a curmezisul si de-a toate felurile sa nu-l dam, sa-l pastram, ca voi avea grija de el, si il voi iubi si il voi invata bune maniere si reguli de bunacuviinta...Dar mama, nu si nu! Si cand zice mama o vorba...pai sa te tii bine! Sunt eu mare voievod in voievodatul meu, dar si mama a hotarat ca are destui magari la casa, nu-i trebuie si un caine care sa-i roada papucii si sa-i taraie rufele de ici colo.

Apoi...a zis si Smokie: daca asa s-a hotarat, ne-om supune!