Evolutie in cativa pasi...

prima noastra fotografie...
17 octombrie 2007
ora 15,00...aveam doua ore de viata!

19 octombrie...2 zile de viata

ceremonia de botez

prima mea sedinta foto "Pui cu tepi"

primul meu Craciun!

primul meu craciun...

pastele...

eu si mami...picture

look-ul meu de vara!

excursie la tara...

prima mea cunostinta cu fetele...

eu si prietena mea, Cezara

(imi plac doar fetele frumoase,

sunt un tip pretentios!)

un pui

intre

flori...

(4 ani de la casatoria

parintilor mei)

va saluta un biciclist!

sed si cuget!

17 octombrie 2008

am implinit un an!

 

Iata si tortul

de ziua mea!

walking...

just ...beautiful!

17 noiembrie 2008...

eu am un an si o luna...

mami are...atatia ani cati trebuie!

Kisses for everybody!

Prima mea excursie adevarata...

Sunt foarte fericit sa va spun ca mi-am parasit voievodatul si am fost in prima mea excursie adevarata! Da, da, e adevarat! A facut mami bagajele si am plecat la drum lung, tocmai...pana la Bucuresti! Nu va puteti imagina cat am fost de bucuros! M-am plimbat prin Herastrau, am vazut o multime de copii, o multime de locuri noi!Ce nu mi-a placut insa, a fost faptul ca mami s-a folosit de ocazia asta ca sa ma puna la invatat. Mda, s-a hotarat ca e o ocazie numai buna pentru mine sa uit de premergator si sa fac primii pasi adevarati...Ei, trebuie sa recunosc, planul i-a reusit...parca nici nu prea imi mai place cu el! Dimpotriva, imi place sa merg tinut de manuta de mami, dar imi place atat de mult treaba asta incat nici nu mai vreau sa mai dorm de nerabdare! Cand vine ora somnului, ma apuca nervii! Mie tocmai atunci imi place sa invat! Pai nu se spune ca noaptea e un sfetnic bun?!... Ei, si ca sa duc povestea pana la capat, trebuie sa va marturisesc si faptul ca am tinut mortis sa n-o las pe mami sa uite de zilele noastre obisnuite de acasa, asa ca am tras o plansoare intr-o noapte...mama, mama! Ce sa fac, mai vrea un dinte sa se alature langa cei sapte frati ai lui! ce trebuia sa fac, sa nu-l las?! N-am avut sufletul ala!In orice caz, va declar cu mana pe inima ca am fost foarte fericit zilele acestea! E prima mea excursie si, pentru ca m-am purtat frumos, a spus mami ca ma mai ia si altadata. Acum, m-am intors la vechile mele ocupatii: sa fur din sertarele mamei mele, sa ii rup azaleea din sufragerie, sa fac nazuri cand vine ora somnului...am treaba multa! Sunt ocupat, clar!Cu toata sinceritatea, septadintosul Stefanel

plimbare cu tati...

intors la vechile obiceiuri...

si la vechile ocupatii !!!...

Taierea motului...

In sfarsit, a venit si ziua petrecerii! Cat m-am mai distrat!!! Mi-am invitat verii si prietenii si am sarbatorit pana noaptea. M-a felicitat toata lumea pentru noul meu statut, acela de baiat mare, si nu am mai permis nimanui sa-mi mai spuna bebe. Gata cu acest apelativ!! De acum, sunt cu adevarat voievodul mamei mele! Am un an intreg, 10 zile si 6 dinti si un sfert. Da, da, intre timp m-am mai imbogatit cu niste dintisori. Pot sa va spun ca de pe tavita am ales foarte hotarat cheia de la masina lui tati...vroiam musai sa fac o plimbare cu ea. Apoi, dupa diverse manipulari ale mamei mele, am mai ales niste bani si o carte. Atata s-a mai rugat mami sa aleg cartea!!! Stia ea de ce! (Ramane intre noi: inauntru ascunsese niste euro!)
In sfarsit, gata cu distractia. De acum, ma apuc de invatat! De maine, mami s-a hotarat sa ma puna la exercitii de mers singur. Asta nu prea imi convine. Ma tin copacel, de ce nu e de ajuns?! atatea pretentii!
In final, le multumesc tuturor celor care mi-au cantat "Multi ani traiasca!" si tuturor celor care m-au felicitat. Va pup si va pun la dispozitie sedinta foto "Taierea motului unui voievod!" Cu drag, Stefanel, mare voievod in voievodatul lui

Azi e ziua mea!

17 octombrie 2008!!!Sunt foarte fericit sa va anunt ca astazi, 17 octombrie, este mult-asteptata zi de nastere a mea...Poate va intrebati ce fac eu in aceasta zi speciala? Ei bine, ma laud!! Da, ma laud cu faptul ca nu mai sunt un bebelus, ci sunt baietel, ma laud ca am 5 dinti si jumatate, fata de altii care sunt stirbi de tot, ma laud ca ma iubeste mami, ma laud ca ma iubeste tati, ma laud ca ma iubeste...toata lumea! Asta fac eu de ziua mea! In plus, astept urari! De dimineata suna telefonul ! Sunt foarte mandru ca se gandesc toti prietenii mei la mine si nu ma uita!Da, azi se implineste un an de cand m-a trimis Doamne-Doamne la mami si la tati, sa le inseninez vietile, sa le aduc bucurii si sa le desenez zambete pe fata...Iata-ma anul trecut...iata-ma si astazi...Parca mai ieri m-a luat mami in brate pentru prima data, si iata...azi se implineste un an...Gata, de acum sunt baiat mare!Va pup si va multumesc tuturor celor care nu m-ati uitat, le multumesc tuturor celor care ma iubesc si celor care se bucura pentru bucuria mea si a parintilor mei!
Cu mult drag, Stefanel, iubirea mamei lui

Privind in urma...

17 octombrie 2007, orele 15...Iata povestea de viata a unui voievod...A fost odata, pe 17 octombrie, o zi frumoasa si numai buna pentru aparitia pe lume a unui voievod: eu, Stefanel, mandria si bucuria mamei mele. M-am nascut la orele 13, 05, cu o greutate de 3450 grame si inalt de 51 de cm. Primul care m-a vazut a fost tati, care nu mai putea de bucurie si a sunat pe toata lumea sa se laude cu puiul lui. Mami s-a trezit din anestezie si a inceput sa planga de bucurie ca puisorul e sanatos si aratos.Dupa 3 zile m-a adus mami acasa si se purta cu atata grija, de parca eram un ou. Cand am implinit 5 zile, m-a pus mama la regim, pentru ca, de mancau ce eram, mi-a dat laptele pe nas...Mda, nu mi-a cazut bine portia dubla pe care am cerut-o!In decursul vietii mele de pana acum, am fost la spital de doua ori, pentru o pneumonie si o viroza. I-am tras niste sperieturi grozave mamei mele! Drept urmare, mami tot imi promite ca, dupa ce-oi creste mare, o sa-si scoata ea parleala!Acum, am 5 dinti si un sfert. De fiecare data cand plang noaptea , ma ia mami in brate si ma alinta, si parca trece mai repede durerea. Ziua, alerg prin casa si rad de unul singur cand ma vad in oglinda, asa ca uita si mami de oboseala.Cand sunt suferind, nu o vreau decat pe mami...sa ma iubeasca si sa ma alinte, si parca trec mai usor peste necazuri.Acum sunt bine, sanatos, depan amintiri si numar zilele pana la marea aniversare: ziua cand eu voi deveni adevarat baiat mare!Si ca sa vedeti cat sunt eu de fericit, va las sa vedeti cateva dintre cele mai frumoase momente ale vietii mele de bebelus.Va pup si va urez numai bine! Cu plecaciuni, Stefanel

Activitatile favorite ale unui voievod

Buna ziua!Ei, a trecut ceva vreme de la ultima mea aniversare si ne pregatim pentru alta. Va informez ca, la acest moment, am exact 11 luni, 27 de zile, dar si 5 dinti si un sfert! Da, da, ati citit bine: sunt mai bogat cu cativa dintisori! Pai ce credeati, ca o sa fiu stirb pana la majorat?! In afara de faptul ca sunt uneori cam motocos si poate cam sclifosit - zice mami, dar eu nu o cred- , va spun cinstit ca activitatile mele favorite sunt urmatoarele: ma joc, ma joc si iar ma joc! Dupa cum vedeti si in fotografie, am obiceiul sa ma joc frumos si elegant: cum prind piticul, cum ii rod nasul!Desigur, printre activitatile preferate se numara si faptul ca o iubesc pe mami! Drept dovada, va pun la dispozitie documente care sa certifice adevarul spuselor mele!Cam atat pentru moment despre mine, despre mami si despre dintii mei. Pregatiti-va pentru marea aniversare! De azi in trei zile scap de statutul de bebe si ma ridic la rangul de ...baiat mare! Va pup pe toti cei care o iubiti pe mami! Cu plecaciuni, Stefanel, mare cavaler in voievodatul lui

Un bulgaras de nea...

Mami spune ca la noi acasa iarna a venit mai repede...eu fiind bulgarasul ei de nea! Si, dupa cum se bucura toata lumea cand vede prima zapada, asa se bucura mami cand ma vede pe mine in fiecare zi!

Voievod cugetator!

Ei bine, mami a decis ca ziua de 13 septembrie este ziua primei mele mari realizari: am facut la olita!!! Nu a fost bucurie mai mare pentru mami, decat poate ziua in care m-am nascut, apoi ziua in care am ras prima data, apoi ziua in care am spus "mama", apoi ...ar mai fi cateva, dar cum apare o noua realizare, cum le uita mama pe cele vechi! Nu va puteti imagina cata bucurie pe capul mamei mele! Ea zice ca merit un premiu, deci...sunt deja premiant! Si scoala abia a inceput! Ca sa nu spuneti ca va duc cu presul, va pun la dispozitie poze cu un voievod...meditand. Pana la urmatoarea mea mare realizare, va pup pe toti cei care o iubiti pe mami! Cu respect, Stefanel, voievod cugetator

Va saluta un biciclist!

Desi abia daca stiu sa merg pe propriile mele picioare, mami a decis ca e bine sa-mi cumpere bicicleta...Si iata ca m-am vazut ...calare! Da, da, nu e gluma, toata ziua merg cu bike-ul prin casa si pe afara, si imi place grozav sa stau in picioare si mami sa ma conduca din spate. Am vizibilitate, si sa te tii bine cand vad vreun catel...ce mai rarai eu la el!!!Desigur, nu-mi convine ca mai au si altii biciclete, mami zice ca-s invidios, dar eu nu cred! Pur si simplu nu mi se pare corect! De aceea rarai si la ei! Lumea se mira si zice ca-s prea mic sa stau in bicicleta, dar cand le zice mami ca am 10 luni...ei, va dati seama ca toti inteleg ca sunt ditamai barbatul! Si ca sa nu spuneti ca va duc cu vorba, iata si cateva instantanee. Va pupam si eu si mami!

Intalnire cu Vadim...

Intr-o frumoasa zi de august, mami si tati s-au hotarat sa ma duca la tara, la bunici. Mie nu mi-au cerut parerea, dar i-am iertat, deoarece mi-am facut un nou prieten: l-am cunoscut pe Vadim! Dragul de el, cat m-a mai asteptat! Era atat de emotionat, incat m-a lasat...sa-l trag de urechi...de mustati...de coada...L-am controlat si la dinti...si m-am suparat foc! Are mai multi ca mine!Mamaaaa, ce de dinti!... Pai nu ma asteptam la asta din partea unui prieten adevarat! Putea macar sa ma puna in tema mai din timp, ca sa nu fiu atat de surprins la vederea unui mare sir de dinti...In fine, am promis solemn ca, in scurt timp, o sa-mi cultiv si eu mai multi dintisori si macar vreo 2 masele, ca sa-i arat eu lui! Vi-l arat si voua pe Vadim, prietenul meu cel mai negru si mai latrator!

Sleeping beauty...

Cam asta era ocupatia mea de baza in primele luni de viata...Desigur, in afara momentelor in care papam...si nu ma mai saturam! Toate biberoanele mi-au ramas mici in scurt timp! Va imaginati cat eram de suparat!! Aproape ca ma gandisem sa dau in judecata compania de biberoane, cand...am scapat de ele, caci am trecut la castronel si lingurita. Ei, ce placere! Asa mai da! Iata cum au scapat fabricantii de biberoane de mania mea! Nici nu stiu ei prin ce au trecut!

Rememorand clipele dintai...

17 octombrie 2007, orele 15...primele mele ore de viata! Aparusem pe lume la ora 13, 05, spre bucuria imediata a tatalui meu, dar si a mamei mele, dupa ce au trezit-o din anestezie...Mami spune ca nici macar nu stiam sa plang! Asta parca n-as crede-o! Oare asa sa fi fost?! Ce sa va mai spun...abia asteptam momentul sa o intalnesc pe mami...sa fac cunostinta cu tati...cu veri, unchi, matusi, bunici si prieteni ai parintilor mei! Daca ati sti cat am asteptat momentul intalnirii!