little prince...

little prince...

miercuri, 25 noiembrie 2009

Zilele mohorate de toamna...

Ne indreptam cu pasi repezi spre iarna, iar eu abia astept zapada, pentru ca ma indispune vremea asta moale si nehotarata...urate timpuri!! Eu astept frigul acela care sa-mi inghete nasul...vreau sa-mi pun manusile ca sa fac un om de zapada, vreau sa ies la sanius...am planuri, domnilor!
Pe de alta parte, mai am un motiv sa astept frigul acela naprasnic...pai acum mami ma scoate afara cu mare frica...Pe vremea asta virusii isi fac rau de tot de cap, iar eu abia, abia m-am inzdravenit...Am cateva saptamani- putine la numar- de cand nu ma mai fugareste mami prin casa sa-mi dea pastile cu forta...Iar acesta este un lux pe care pun mare pret in vremurile astea gripate si virusate!
Una peste alta, pana vine iarna aceea adevarata, fac si eu ce pot si cat pot...mai stau pe langa casa, mai citesc o carte, mai fac un joc de sah, mai merg in vizita la hulubarie...chestii domestice!












o voi contacta cat de repede pe
Elisabeta Polihroniade, sa vedem daca
face fata unui sahist adevarat...


















citesc cu tata si cu nanul
si le explic exercitiile din manual...
nu prea si-au facut temele...











si asa se ofileau...
de ce sa nu le rup eu?!



















azi ne-am masurat puterile...si am pierdut!















de azi, sunt columbofil si eu!
ma inscriu in asociatie!














eu si porumbelul pacii...
















momentul nostru favorit...


















pe astia i-am pus la pamant,
nu m-am lasat!



















pana la urma , se poate calari
si-un caine...la nevoie!















intalnirea noastra cea mai recenta...
Betty a mai pierdut niste dinti o data cu varsta, eu am mai multi decat ultima oara cand ne-am vazut...

luni, 2 noiembrie 2009

Lectia de optimism...

Astazi sunt trist...pentru ca nu am sfarsit bine pneumonia si m-am pricopsit cu o viroza care nu trece si nu trece...Si cand o vad pe mami ca vine iar cu pastilute, ma apuca...toate bucuriile pamantului!
Sunt de doua ori mai trist, pentru ca nu pot nici sa imi vad prietenii cei dragi...Ultima intalnire a fost de ziua mea, cand am impartit cu totii un virus si au inceput mamele noastre sa vorbeasca la telefon...De atunci, suntem cu totii pusi la respect: tratamente, regimuri si plimbari...prin casa!
Azi scriu doar pentru prieteni, ca sa stie ca ma gandesc la ei si imi pare rau ca si ei sunt bolnavi...Dar promit ca o sa ma fac bine si ne vedem sanatosi cat mai curand, desi mami e atata de hotarata sa ma tina departe de lume pentru urmatorii...20 de ani! Dragii mei, nu va dati batuti! Azi e mai rau decat maine, dar mai bine decat ieri! Am zis!


dor de Vadim...

cand o sa ne vedem noi doi?!





























dor de porumbeii din piata Unirii...

































dor de Delia,
verisoara mea principala...




























am lasat o conversatie neterminata cu Daria...
ma simt vinovat!













as mai avea ceva de povestit Cezarei si Sofiei...










...si ceva in plus de explicat Sofiei...
















as mai face o plimbare cu Bianca...












as mai avea ceva sa-i spun lui Tudor...








si as mai vrea o portie de iubire de la Oana!!!
Dragii mei, nu pot spune ca mi-e usor...nici mie, nici mamei mele...Cred ca si doctorul s-a saturat sa ne vada la usa lui de trei ori pe saptamana, dar deh...vor veni si zile minunate! E musai! Asa ca, fruntea sus si nu fiti tristi!
Keep in touch!