little prince...

little prince...

miercuri, 2 iunie 2010

Summer time...

My dear friends,
Va rog sa cautati la rubrica Decese, ca sa remarcati ca am mai inmormantat o indigestie...de sezon! De cand cu caldurile astea de desert african, organismul meu nu mai stie precis cum sa reziste, asadar...face ce stie el cel mai bine: scoate afara ce nu-i place! Daca Pastele l-am sarbatorit cu sticks-uri si covrigei, dupa cum va amintiti, m-am gandit ca e momentul sa reiau dieta, ba, mai mult chiar, sa devin vegetarian pentru o vreme, cel putin.
In fine, dupa ce...m-am imbunatatit ca stare de sanatate, m-am dus inapoi la ghinitza, apoi la pitita, ca sa-mi vad vechii si cei dintai prieteni si sa cercetez...cum papa apuashul (iepurasul)!

Pe aceste temperaturi extreme, m-am refugiat intre copacii bunicilor, cat mai aproape de Vadim si de Urechila si am tras si multe sfori ca sa aflu daca au ceva bun vacutele pentru mine...si aveau!
In orice caz, simtindu-ma oarecum slabit, am hotarat sa stau la umbra nucilor bunicii, sa dorm cat pot- ca sa-mi limpezesc gandurile, sa mai ies la iarba verde cu iubitul meu samantzar si sa ma joc - am nevoie de entertainment, cum altfel?!



In Vadim, am toata nadejdea!
Asa apara el gospodaria...




Urechila imi tine un curs...

...iau lectii de papat!
iata o prima proba!
urmatoarea...o gasiti mai jos













this is my idea about love and entertainment! ...









...si, daca-i caldura mare, iar oboseala devine insuportabila,
imi gasesc eu loc de odihna...
nu sufar deloc din lipsa de spatiu!















pentru mine este esential sa incap...ori in patul dublu, ori in sertarul acestuia!







imi pun gandurile in ordine!



un ultim film turnat de regizorul meu personal...
va rugam sa scuzati calitatea usor discutabila a imaginii...dar sunetistul a fost bun!

luni, 31 mai 2010

1 iunie- ziua mea si a tuturor voievozilor!...


De 1 iunie sunt sarbatorit din nou...Oricum, ziua mea e in fiecare zi, mai putin atunci cand se face consiliu de familie dupa vreo boacana noua si sunt pus la respect pentru a mi se da o oarecare lectie...Dar, in sfarsit, va imaginati ca lucrurile nu raman asa, ca doar stiti cate pot face eu si in ce fel ii pot imbuna pe mami si pe tati: doua-trei zambete, apoi fac precum iepurasul si iertarea -i gata!
Dar pe 1 iunie pot face orice, pentru ca e ziua mea si mi se permite orice...desi mama imi tot spune sa nu mizez pe asta!
La "ghinitza" voi manca prajituri si voi bea - chiar si eu -suc...azi am dezlegare!
Iar acasa stiu sigur ca mami a ascuns un cadou pentru mine...Pai cati Tutani are mama?! Unul ! ...care face cat zece atunci cand se pune pe "shotii"!
Dar sa nu-mi uit vorba: La multi ani mie de ziua mea, dar si tuturor prietenilor mei, care sunt la fel de frumosi pentru mamele lor asa cum sunt eu pentru mama mea, si la fel de destepti si nemaipomeniti, asa cum spune mama ca sunt si eu! In plus, ne mai ucide si o mare modestie! Asta-i!








de ce ma respingi?!
vroiam sa te pup de ziua noastra!














pa, pa, sunt grabit...
se impart prajiturile la ghinitza!



si daca sacul e prea greu...













o sa-i pun si role!

sâmbătă, 29 mai 2010

Eu, cand vreau sa fluier, fluier!


Daca va amintiti, saptamana trecuta a plouat. Aveam informatii meteorologice, dar asta nu m-a oprit sa ma duc la tara, la Vadim si la "pitita" (bunica)...Ce am facut eu acolo?! Pai o pandeam pe mama si, cand ea nu era atenta, ma scaldam in toate baltile...Pana am fost descoperit, eu deja eram murat de la unghiile de la picioare pana la firele de par din cap...Va imaginati cam cat m-a costat treaba asta! O cearta zdravana de la mama si un pumn intreg de pastile, caci a doua zi deja eram foarte racit. Bineinteles, mi s-a promis vehement ca voi fi abandonat, voi fi privat de "coata apte" (ciocolata cu lapte), ''ipiza" (surpriza, ceea ce, la noi, inseamna napolitane Joe) si de alte bunatati...In fine, aveam o banuiala ca ma va costa scump isprava, dar nu m-am lasat pana nu am facut-o si pe asta...Eu, cand vreau sa fluier, fluier!
Acum stau pe tusa, cu biseptol si paracetamol, si nu am fost lasat nici la gradinita. Asadar, cred ca pentru cateva zile, voi fi foarte cuminte si ascultator.
Dar cine a huzurit o zi intreaga langa Vadim, langa porumbei, langa Noana (iubitul meu samantzar) si Ikica (Ilinca)?! Deh, distractia costa! Atata va zic: atentie la neatentie! Am zis, am spus!




Vadim leneveste la umbra...
dupa furtuna, a iesit si soarele...


Noana, iubita mea samantzareasa,
este prima mea victima...
I-am furat sufletul!
Si deloc nu-mi pare rau!














uite cum stau porumbeii!




un
fotbalist
adevarat!













schimb impresii
cu Ikica despre
cum se ingrijesc
porumbeii
planuiesc sa ma inscriu
in asociatia de columbofili!









distractia e in toi!
ce-o urma, o urma...asta e!

luni, 17 mai 2010

I'm getting married!

S-a hotarat treaba: ma insor! Da, clar! Va rog, fetelor, nu plangeti...va iubesc pe toate, dar am o favorita: la gradinita, seara, abia reuseste tata sa ma smulga din bratele Alexandrei, my beloved "Asanda", cum o numesc eu...
In consecinta, e bucurie mare la mine-n cartier...Mama si cu tata au hotarat ca imi vor da casa, masa, jeep am, camioane- mii, precum si alte jucarii. Sa vedem ce zestre aduce Asanda in casnicie! Ca nu ma vand ieftin! Si sa nu uitam ca mai aduc in plus si o curte imensa de la bunici, cu fantana adecvata, pui mai mari, pui mai mici, un nuc, un gutui si un cacadir...Ehehe, pai sunt bogat! Sunt mostenitorul tuturor averilor parintilor mei, al tuturor margelelor mamei mele si al cravatelor tatii...Chestii grele!
Dupa ce m-am indragostit si am decis ca trebuie sa o fac femeie cinstita pe Asanda, m-am apucat de treaba: sap gradina bunicii, cresc pui, trimit mailuri de dragoste- acuma nu se mai scriu ravase de amor, sunt si eu un tip cool si scriu mailuri romantice... In fine, am treaba grea! Ba, mai si socializez, asa ca vin in relatia asta si cu o gramada de prieteni.
Dar vorba lunga, saracia omului! Gata cu sporovaiala, trebuie sa ma ocup de mireasa! Keep in touch, ladies and gentlemen!

P.S.
My dear ladies, don't cry! I love you all! Good bye!


sap gradina...








fac forta, sa-mi intretin muschii...











o floare pentru iubita mea...


















astept cu nerabdare sa-mi scrie si ea ca ma iubeste...






trimit ravas prin puiul bunicii...




sunt iubit si fericit!









I'm just a
happy guy!




se vede ca am mare trecere in fata doamnelor!












cant serenade de amor din
flautul fermecat










aha...aici te-ai ascuns, iubirea mea!

In fine, va informez ca nu am dat publicitatii poze cu Asanda, intrucat toate fetele care ma iubesc sunt geloase si nu vreau sa-mi intimideze iubita...Dupa ce se vor obisnui cu ideea ca m-au pierdut, dupa ce isi vor accepta soarta amara, voi face pasul acesta si voi da presei libertatea de a arata cateva instantanee cu noi. Pana atunci, fiti cu ochii larg deschisi, nu larg...inchisi! Sanatate!

miercuri, 12 mai 2010

My first day at kindergarden




Poate nu va vine sa va credeti ochilor si urechilor, dar...da! Acesta-i adevarul gol-golut! Azi e ziua in care am dat piept cu viata de "ghinitza" (gradinita - in limbaj voievodal).



Eu va spun cinstit: m-am bucurat pana peste urechile mele mari (asa zice gura lumii, cum ca ar fi mari...Barfe, barfe si iar barfe!), dar mama era cat pe ce sa se porneasca intr-o plansoare dintr-aceea materna, cum numai ea stie sa faca!




In fine, m-am schimbat in haine de joaca, apoi am luat-o singur de mana pe educatoare si dus am fost!...intre copii si camioane! N-au trecut doua secunde intregi si am uitat si de mama si de tata, carora nu le venea a crede ca pot fi atat de usor de dezlipit de langa ei.
Pai cum?! La 2 ani si 7 luni fara 5 zile, cu toti dintii si 8 masele intregi in gura, mai era cazul sa cer parerea cuiva?! Eu iau singur decizii, ca-s ditamai Tutanul voievodanul, cum altfel!




Ba inca una si mai buna: Paya (doamna Paulina), bona noastra care m-a ingrijit chiar cu pretul parului ei lung si alb si al tuturor nervilor pe care i-am mancat eu aproape un an de zile, mi-a facut un cadou de suflet: mi-a cusut de mana si mi-a brodat numele pe saculetul meu personal de ghinitza.




Asadar, iata-ma cu desaga-n spinare, pornind vesel spre noul meu job! Are mama niste emotii chiar mai mari decat propriile mele urechi! Asta-i!




Abia stept sa le povestesc si bunicilor cate fete am pupat si pe cati dintre baieti i-am intimidat!




Sa nu intarziem , ca sa nu mi se taie din salariu!
Pa, mama, ne vedem diseara, ca sa povestim!

marți, 20 aprilie 2010

Unde se mananca dulcegariile cele mai bune...

Azi e ziua matusii mele personale si principale, singura mea matusa de pe mama pe care o am...In consecinta, m-am coafat, mi-am pus camasa de sarbatoare si m-am infatisat la usa ei, in semn de respect si mare dragoste pentru sursa mea de bunatati si delicatese...Stiind ca "tututa" mereu face "patula"(prajitura-in varianta voievodala) buna, m-am dus cu mare speranta ca voi primi macar o faramita dintr-o tava intreaga...Si ce sa vezi? Am primit ditamai felia de tort, si inca una la pachet! Hei, tututa, maine nu e tot ziua ta?! ca eu tare as veni la tine in vizita si maine, poate si poimaine, ba mi-as face drum pe acolo in fiecare zi, ca nu mi-i chiar foarte greu! M-as sacrifica si as bate drumul...
Si... sa nu-mi uit vorba: "Mutani, tututa!"
Cu mare iubire, pentru cea mai buna si mai prajiturista matusa de pe pamant



asa se iubeste cu adevarat o matusa personala...



desigur, stiam ca-mi voi infinge toti cei 12 dinti in tort...




si parca lingurita asta mai mult ma incurca decat ma descurca...


love, love, love...for my beloved cousin!





I love you both! ...mai ales pentru ca imi suportati si crizele...de personalitate...
Contrar aparentelor, matusa nu e nici florareasa, nu are nici florarie... dar eu i-as da un sfat: pe criza asta, ar putea sa scoata la vanzare sutele de flori din poze, si tot i-ar mai ramane cateva! nu m-ai invatat tu, tututa, sa fiu un tip practic?







marți, 6 aprilie 2010

Un Paste...de criza!

De Paste, am mai facut o vizita la spital. Mama l-a urmarit pe doctor pas cu pas, sa nu care cumva sa-l scape din ochi, asadar nu erau sanse sa petrec eu Pastele fara sa fiu verificat, fara sa mi se ia pulsul, functiile hepatice, etc. Dupa ce mama a fost instiintata ca sunt pe drumul cel bun, doar ca trebuie sa mai tin ceva diete, consiliul familiei a hotarat ca putem merge in vizita la Vadim pentru ca, de la Pastele trecut, s-au intamplat multe si trebuie sa mai vorbim.
Si mai am a va spune ca tata a hotarat sa-si ia concediu toata saptamana...asa-s de fericit ca suntem si noi o familie adevarata!






intre timp, si Mitzi a crescut



mai Vadim,
te-ai facut
un potlogar...
mai mare
decat mine!



as putea lua acasa caprita?! promit sa dorm cu ea,
sa o hranesc, sa am grija sa creasca mare...











unde te-ai ascuns?!













putin cate putin, invat sa construiesc palate













de bucurie ca sta tati acasa, numai in sufletul lui imi gasesc de lucru...