Ravas pentru Mosul cel bun...

In asteptarea lui Mos Nicolae,
verific daca globii astia sunt bine asezati....

Draga Mosule,
Sunt tot eu, Tutan, cunostinta ta cea veche! Acelasi mic voievod din tara de sus, suuus de tot, de la etajul 7! Iti spun cinstit ca de o vreme nu ma mai cheama Tutan, ci chiar Stefan si recunosc ca am 4 ani intregi, ba chiar si 2 luni peste! Acum, ca ti-ai amintit de mine, as avea multe sa-ti cer, draga Mosule! Si trag nadejde ca tu imi vei asculta rugamintile, pentru ca stiu ca esti bun cu toti copiii si le faci multe bucurii!
In primul rand, trebuie sa stii ca merit multe jucarii si bunatati, pentru ca m-am tinut serios de studiu si pot sa-l pronunt pe r asa cum se cuvine...mai sunt mici scapari si imi iese latzuca in loc de ratusca, dar ma mobilizez imediat, imi adun fortele si imi repar greseala!
La engleza, am progresat enorm, stiu numaratoarea pana la 20...urmeaza sa invat si in limba asta romaneasca (m-am oprit la 10...vine si restul!). Mai stiu a scrie in limba asta shakespeariana si lazy town, mr bean, duck dodgers, pink panther ...si multe, multe altele, caci grozav imi place sa fiu soricel de ...youtube si sa-mi caut desenele favorite!
Stiu ca litera H vine de la Hogas...and also H stands for HOME and HAPPINESS! Ti-am spus doar si la serbare!
Si mai stiu, draga Mosule, multe poezii, nenumarate cantecele, iar seara, inainte de culcare, ca sa ma vegheze Domnul, spun rugaciunea copiilor, Inger, ingerasul meu! Apoi fac o cruciulita si pun capul pe perna linistit, pregatit pentru un somn de frumusete!
Draga Mosule, as mai avea multe sa-ti spun despre mine, dar stii ca sunt modest si nu vreau sa ies in evidenta! Insa cred ca te-am convins ca merit urmatoarele lucruri de pe lista-
1. Pentru mine personal, imi doresc multe, dar muuuulte masini rory sau disney, o pista  pentru ele si neaparat o pusculita, in care sa-mi pun banutii mici pe care mi-i da mama cand ii raman de la culapaturi (cumparaturi, desigur! am vrut sa verific daca te-ai prins!) Dar cel mai mult si mai mult, draga Mosule, mi l-as dori pe tata mai mult cu noi acasa, sa ma inveleasca la culcare si sa ne mai jucam, ca-n vremurile bune, la trezire!
2. Pentru cel mai vechi prieten si mai de pret doctor al meu, pune, draga Mosule, in sacul tau, zile multe cu sanatate, garzi usoare si nenumarate bomboane cu care sa-mi umplu buzunarele cand merg sa-l vizitez!
3. Nu uita, Mosule bun, de nanutii mei mai mari, mai mici, si du-le, te rog, bucurii si impliniri!
4. Pune multe ganduri bune, sanatate si nenumarate multumiri pentru bica si i le du, rogu-te, in tara-ndepartata in care se afla ea, pentru ca am fost foarte fericit cand am gasit pijamalele rory pe care mi le-a daruit!
5.Nu uita sa pui in sacul tau multa sanatate pentru pitita si pentru bubu, pentru ca sunt buni si ma iubesc! Iar lui Vadim... du-i un os, macar!
6. Pentru tututa, Delia si Sergiu pune multe bucurii, sanatate si nenumarate prajituri pe care sa le-mparta ... tot cu mine!
7. Tuturor verilor mei mai mari sau mai mici, de aici sau de oriunde, daruieste-le zile cu veselie, sanatate si multe jucarii cu care sa ne jucam toti!
8. Si tuturor prietenilor speciali ai mamei mele, draga Mosule, du-le in dar pacea si sanatatea! Daruieste-le bucuria de a vedea ca sunt buni, deosebiti si nemaipomeniti! Si mai spune-le, in secret, ca noi ii iubim tare, tare mult si ne bucuram pentru fiecare implinire a lor! Du-le peste mari si tari ganduri bune, putere si multa, multa iubire!
9. Pentru tata, pune in sacul tau macar un Suv si o casa cu cel putin cinci camere (in doua dintre ele trebuie sa-si depoziteze mama hainele!)
10. Iar pentru mama, as vrea un sac de calmante, pentru ca o apuca palpitatiile cand incep a-i povesti pluralul substantivelor in varianta voievodala -
un cercel-doi ... ciorcei
un pai-doua paiuri
un inel-doua ineluri
un sef-doua sefuri
un ou-doua ouri
un cal-doi ... cali
un glob-doi globi
Daca esti bun, pune si o bucatarie noua pentru mama, caci tare mult isi doreste ea! (Noua nu ne trebuie, ca si-asa nu se intampla multe treburi pe acolo in afara de spalat si frecat faianta de 5 ori pe saptamana!)
Sa stii, draga Mosule, ca eu te iubesc tare mult, pentru ca mama mereu imi spune ca tu esti bun si generos! In sufletul meu, imi doresc toata lista de cadouri, dar daca e prea greu sacul, atunci renunta la cele ce ti-am cerut si da-ne doar sanatate si bucurii! Restul...suvuri, bucatarii si case...ni le-om face noi candva, in viata asta sau oricare alta! Dar sanatatea si bucuriile sa le-mparti in mod egal la toti cei pe care ii iubim si care ne iubesc si ei!
Cu multa speranta si nenumarate plecaciuni, Stefanel, mare voievod in voievodatul lui

P.S.
Multumeste, rogu-te, fratelui tau mai mic, Mos Nicolae, pentru bucuriile pe care mi le-a ascuns in ciorapei! Si sa-i spui ca il astept si in anii ce urmeaza!

Surpriza!!!!!!!!!!!!! Iata un ciorapel plin cu cadouri!

Nu ma hotarasc ce sa scot mai intai...
engleza sau dulciurile...
Ce-o fi o fi!

Iata ca Mosul a fost bun si n-a pus niciun betisor!
Stia el pesemne ca sunt bun, modest din cale-afara si cuminte!

Cartile astea trebuie...sa le si invat?! Dar e aproape vacantaaa!!!

Studiez intens...limbi moderne! Daca-i musai...cu placere!

Legenda unei prietenii timpurii...

Oh, se stie ca toamna vine cu vanturi si ploi, viroze si guturai...Ce sa facem, daca nu ne-am nascut intr-o tara exotica?!...Dar sa nu credeti ca m-am lasat doborat asa, cu una, cu doua...Nu, nu! Si-apoi, nici nu aveam cum sa ma dau infrant fara lupta, pentru ca imi dadusem cuvantul voievodal mamei ca de ziua ei o sa fiu ...doar un tip perfect si nimic mai mult! Ba, sa stiti ca am fost un tip perfect chiar si de ziua tatii, pentru ca si el, ca tata de voievod, s-a nascut intr-o zi de toamna tarzie, tarzie...

Si a fost musai sa ma bucur si eu de o pretioasa felie de tort pentru ca, dupa cum stiti, are mama talentele ei culinare! S-a dat peste cap si a copt un nemaipomenit tort de ciocolata ...de la cofetaria Ana! Stie mama sa cada mereu in picioare, nu gluma!

In plus, trebuie consemnat faptul ca tata, in mod neobisnuit, chiar a fost acasa! Atat de rar se intampla sa fim toti trei, incat s-a impus sarbatorita reuniunea de familie chiar si fara evenimente deosebite...daramite acuma, cand implinea mama 18 ani (ca in fiecare an!)

tortul mult visat...

 

veselie in voievodat!



Asadar, nu doar majoratul a fost pricina bucuriei si a veseliei, ci intalnirea noastra cu tata! S-a declarat in mod oficial sarbatoare in voievodat, mama a ornat frumos tortul asa cum numai ea stie sa o faca...la cofetarie, a infipt trei lumanari (pentru ca si noi suntem doar trei) si s-a pornit veselia! Nu a tinut doar trei zile si trei nopti, ci chiar sapte zile intregi, pana cand am tusit eu prima data...Ei, atunci s-a oprit muzica si dansul, mama l-a sunat pe doctorul tuturor copiilor, m-a coafat, m-a aranjat, mi-a pus bombonele in buzunar si am plecat la spital.

Vreau sa va spun cinstit ca cel mai vechi prieten al meu este domnul doctor -

sa nu va para saga daca va spun ca ne stim, cu adevarat, de-o viata! Abia invatasem glasul mamei si abia ma obisnuisem cu cel de-al saptelea fel de lapte care imi era servit cand s-a impus de urgenta o spitalizare de zece zile triste si zece nopti lungi la reanimare...O, nu! Viata nu m-a ferit de necazuri, nu! Va spun drept, atat m-am consumat in sinea mea incat am reusit sa slabesc din cele 5 pretioase kilograme pe care le adunasem cu oarece efort... vreo 600 de grame...

Sa va mai spun ca mama s-a uscat de plans si jale?! Cuvintele nu-si mai au rostul! Intr-o zi imi voi publica memoriile si va voi povesti cu de-amanuntul tot ce s-a intamplat cu adevarat important in mica mea existenta!

Dar pana atunci, va impartasesc cateva farame din intelepciunea mea voievodala si va spun asa - IN VIATA NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR! Iata cum mi-a fost scris sa cunosc pe salvatorul meu si al tuturor copiilor napastuiti de boala intr-o friguroasa si trista zi de ianuarie, cand eu nici nu implinisem...3 luni intregi! De atunci ne leaga o stransa prietenie si multe amintiri! Facem un schimb echitabil- eu ii dau voie sa ma consulte, el imi da bomboane! Eu il las sa puna stetoscopul sa-mi asculte plamanii, el imi da biscuiti! Eu ii dau o bomboana...el imi da un pup!

Iar mama, despre care gurile rele spun ca nu ar mai avea toti boii acasa (dar eu nu cred, nu cred si basta!), m-a coafat si m-a aranjat ca sa fiu pregatit pentru a se imortaliza intalnirea cu unul dintre cei mai pretiosi prieteni ai mei. Domnule doctor, mii de multumiri si multe plecaciuni de la un mic voievod de gradinita, dar mare voievod pentru parintii lui!

Articol dedicat domnului dr. Florian Cristogel de la Spitalul de copii Sf. Maria, Iasi

Today is...The Day!

Intr-o zi de toamna senina, mama mea principala si cu doctorul ei personal au hotarat ca e cel mai bun moment pentru mine sa vin pe lume. Si au hotarat ca la orele 13, 05, eu sa ii desfat cu primele triluri dintr-o nemaipomenita viata de voievod. Atata s-a mai pregatit mama pentru aceasta zi speciala, incat aproape ca nici nu mai stia sa se bucure: a plans cat a putut pentru faptul ca am fost nedreptatit la nastere si am primit doar nota 9! Pai neam de neamul nostru n-a mai luat asemenea note de ...rasul curcilor! Mama era cat pe ce sa fac contestatie dar, vazandu-ma pe mine cat mi-s de frumos, de aratos, de fitzos...a ajuns la inteleapta concluzie ca nu-si are rostul re-examinaarea...timpul le va dovedi pe toate, iar eu am o intreaga viata de voievod sa arat tuturor cat mi-s de premiant! Ca doar si stramosii mei, dar si stramosii stramosilor mei, de mii de ani incoace, din premianti se trag! Si ii musai sa mentionez ca si modestia...tot de la

stramosi o mostenesc!

Ei bine, sa nu-mi uit vorba: daca Cel de Sus a hotarat sa ma nasc intr-o asa de frumoasa zi si sa le aduc atata bucurie parintilor si bunicilor, unchilor si matusilor mele, verilor si verisoarelor mele, ei bine, si eu, la randul meu, am decis sa impart o felie de tort cu cei mai dragi si mai buni prieteni ai mei: Edi, Ana, Tudor, Daria, celalalt Tudor, Margot si Vladut. Doar Cezara n-a putut veni, pentru ca era ocupata cu...o viroza!

Va spun cinstit: de cand sunt eu un mare voievod nu s-a mai pomenit o asemenea petrecere in palat!

Ba chiar am primit si diploma in care talentul meu de muzician si mare artist in viata a fost pe deplin laudat! Ladies and gentlemen, this is Mambo nr. 5!

Iar acum, dupa cum paparazzi au surprins, le dedic un slagar fetelor: "Drumurile noastre toate se vor intalni vreodata..." Prietenii stiu de ce!

Momentul tortului a fost cu adevarat emotionant, pentru ca toti cei de-un leat cu mine au cantat intr-un glas: "Long live the king!"

Iar pozele care urmeaza sunt de pus in rama, pentru ca va spun numai voua: dezmatul a fost ...demn de a aparea in revistele de scandal! Pai care mama priveste cu ochi buni cartofii prajiti la masa?!...Cartofii aia neamipomenit de buni, calzi, aromati, fragezi, care se topesc in gura...da, da, cartofiorii aia...eu ii primesc...O DATA PE AN!!!!!!!!!!!!!!!! 

 Si asta a fost ziua aia neamipomenita! De-acuma...la anul! Si asta e valabil si pentru mine si pentru toti prietenii mei! 

 Oricum, nu stiu ce se intampla in alte voievodate, dar va spun ca eu stiu cel putin o mama ( desigur, exagerata) in camara careia nu exista zare de cartof...si tare-as mai pofti macar la o portie... Dar pentru faptul ca niste asemenea mancaruri     m-au trimis, cand eram mai tanar, de urgenta la spiter...ei bine, pentru o singura greseala de acest gen, mama din voievodatul meu a decis: NO  POTATOES   IN OUR  KINGDOM!
  De aceea, ma bucur alaturi de prietenii mei cat pot de moment si imi rasfat papilele gustative!

Iar la final, in sabii sa ne luptam si in vapor sa ne jucam!

Si, ca ultim cadou, pe langa toate darurile nemaipomenite pe care le-am primit astazi, printre fotbalisti, trotinete, blugi, camasi de fitze, masini de curse, magari (ca nu eram suficienti eu si tata), am mai primit un cadou, un ultim cadou: vaccinul! Asa ca, am lasat toata mandria la o parte si am tras o plansoare demna de un mare voievod, asa cum nu s-a mai pomenit de cand mama lui l-a facut! Am zis!

Waiting and waiting...

S-a dus si vara, a venit toamna si n-a venit oricum, ci cu vreme de racoare, zile mai scurte si cu soare mai putin...Dar nu conteaza, eu tot is fericit, pentru ca m-am nascut intr-o zi de toamna, iar ziua mea...nu-i departe...

Mai sunt 17 zile lungi pana cand voi atinge inteleapta varsta de 4 ani intregi! Iar eu astept si-mi fac sperante ca voi primi cadouri multe, cum ar fi dulciuri, masini, tramvaie, cai, magari si altele asemenea lucruri pe care le poate strange omu' pe la casa lui... 

Ce pot sa spun?! Speranta moare ultima...pentru ca ultima a iesit din cutia Pandorei...Iar eu nu ma las inselat de amenintarile mamei, care tot spune ca,  daca nu devin mai ordonat si mai disciplinat, nu-mi cumpara nici tort,  nici lumanari sa suflu-n ele...Si de unde ii tot vin asemenea idei?! Ei, va spun acuma: ea are neobisnuitul narav de a o intreba pe doamna mea educatoare daca am fost cuminte...La ce i-o fi trebuind sa stie...nu ma pot pricepe! Si iata ca n-a fost zi lasata de la Dumnezeu anul asta in care sa nu primeasca mama macar o plangere!...

Si acuma, spuneti voi: unde s-a mai pomenit copil cuminte si baba frumoasa?! Pai, de cand ii lumea asta toata, de la Adam si Eva-ncoa', nu s-a vazut pe fata pamantului copil sanatos si cuminte...Ori ii obraznic, dar sanatos, aratos, intelept si frumos (lista ar putea continua, dar stiti ca sunt modest!), ori ceva nu-i a buna cu el!

Asa ca, ma gandesc eu in sinea mea: ce-ar vrea oare  mama mea?

Daca nu se plange nimeni de mine, inseamna ca-s moale ca o molusca...si  ar innebuni mama de grija! Daca se plange lumea de mine, innebuneste de nervi si de rusine...

Cum o dau, tot prost iese!

Am tot stat si am tot cugetat, iar la urma mintea mi s-a destupat: prefer sa fiu tot eu, caci asa-i sade bine unui voievod (mai mult sau mai putin...) celebru!

Cui nu-i place, n-am ce-i face!...Am zis!

Inovat si renovat...

Sa nu credeti ca in toata aceasta vreme in care nu am mai de stire-n voievodat, eu am stat degeaba...

M-am framantat si m-am preocupat cum sa fac sa imbrac in straie noi cronica aici de fata...si i-am dat acest vasmant - sper sa va placa mai mult decat cel vechi!

Cronicarul meu personal l-a tot..."cusut" cu fir de-argint si-apoi l-a aruncat peste letopisetul tarii de la etajul 7...si iata asa m-am innoit!
In timp ce se pregatea vesmantul cel nou cronicii mele, eu m-am gandit sa-mi vad de ale mele teluri si astfel am reusit sa mai cresc cativa centimetri, sa socializez la fel ca-n alte vremuri si sa invat diverse metode de a innoda ... limba vorbita... Asadar, de cand s-a consacrat pluralul "succesuri", am cujetat ca asa se cuvine a grai si am inceput a folosi dupa cum urmeaza: un ou, doua "ouri", un sef, doua "sefuri"...
Deocamdata, asta ma face sa fiu inca un tip fermecator, dar privirea mamei prevesteste vremuri grele, de munca asidua la gramatica!



In alta ordine de idei, am ramas acelasi tip cuceritor, doar ca acuma ma rezum la domnisoarele de varsta mea...nu mai sper la doamne care ma depasesc si ca varsta, si ca inaltime...ar fi sub demnitatea mea!


In rest, stiti ca in aceasta vara am tot facut schimb de mame! De cand s-a deschis sezonul de nunti si pana pe 24 septembrie, cand s-a anuntat oficial inchiderea acestuia, parintii mei personali tot m-au dat cu imprumut ba la tututa, ba la Monica...Norocul lor ca sunt asa de bun si de simpatic, de ma indrageste lumea, ca altfel...nu-i vedeam bine la cele 8 nunti, 2 cumatrii, o cununie si o intalnire de 15 ani de cand a sfarsit mama liceul...ehehe, a fost treaba serioasa, nu gluma!

In plus, ma pastrez in forma, asadar fac aerobic impreuna cu verisoara mea personala!

 

 

Si nu uit niciodata ca fetele iubesc latura mea sensibila!
My dear ladies, a flower for everybody!
And kisses for all!

About summer...

Va spun cinstit si foarte raspicat: nicio minune nu dureaza mai mult de trei zile! Atata m-am rugat si m-am tot rugat in sufletelul meu sa mai stea tata cu noi, incat mi s-a indeplinit dorinta: si-a luat concediu trei zile intregi! In sfarsit, n-a mai fost nevoie sa-l astept in fata usii de la intrare, dormind cu magarul pe pernuta cu Mickey Mouse si nici nu mi-am cautat alt tata, dupa cum amenintasem anterior...Si aceste minunate trei zile le-am petrecut departe de casa, toti trei si impreuna cu alti trei, pe care ii iubesc la fel de mult ca pe parintii mei: verisoara principala, matusa personala si unchiul cel mai calm.

Am visat si am tot visat la zilele in care imi voi aranja palaria peste plete si-mi voi arunca colacul in spinare, ca sa ma pot bucura de soare...Ei bine, asteptarile mele au fost rasplatite!

Desigur, am avut tot soiul de experiente, ca orice grozav inotator! Intrucat ma faceam de rusine in fata fetelor, am decis sa inot fara crabul-colacel si am inotat si am tot inotat pana m-am afundat...

Tata a fost vigilent si pe loc m-a adus la suprafata, dar eu va spun si acum, ca si atunci: "Am stat asa , in apa, ca un peste si nu m-am speriat..."

Bine, bine, asa stau lucrurile cu mine, dar cu mama...e alta poveste! Cred ca mi s-au scurs vreo doua lacrimi si mie...care nu pareau de bucurie, iar mama nu s-a mai lasat deloc impresionata de abilitatile mele de inotator cand a decis ca nu mai bag in apa nici macar un degetel daca nu pun si...colacel! Si uite-asa, s-a sfarsit cu succesul meu asupra doamnelor si domnisoarelor din jur!

In fine, timpul le rezolva pe toate! Numai maine nu-i poimaine si-o sa plec cu prietenii la mare, cu masina tatii...Ca doar nu ne-om duce cu trenul si cu parintii pe capul nostru, nu?! Deja mama se ingrijoreaza la asemenea viziune si inca de pe-acum cugeta la tot soiul de tertipuri sa nu ma lase de capul meu...

Pana atunci, mai merg la piscina cu mama, tata, Delia- verisoara mea principala si cu tututa- matusa mea personala! Dar sa stiti, in secret visez la libertate, plimbari pe plaja, seara, cu picioarele goale prin nisip si cu o fata de mana...Am zis, am spus si am promis!

...Las' ca voi creste mare,

sa-mi iau sacul in spinare

si sa plec singur la mare!

Misiune imposibila?!...

Daca unii asteapta deschiderea sezonului de vanatoare, ei bine, eu asteptam cu nerabdare deschiderea sezonului... de nunti! Deschiderea oficiala a avut loc pe 2 iulie, cand nanul meu personal a decis sa fie ...mirele anului!

Dupa cum va spuneam pe alta pagina din cronica , misiunea mea de iulie a fost una ... de vis!

In atributiile mele voievodale a intrat aceea de a duce inelele la aceasta nunta, pentru ca altfel nu se putea insura nanul meu! Si daca el mi-a stat alaturi in biserica, atunci cand m-a scaldat parintele in cristelnita, se cuvenea sa-i rasplatesc gestul si sa-i stau si eu alaturi cand il cununa preotul!

Evident, mama a intrat in panica: cum ne costumam, cum ne coafam?!...Bineinteles, s-a instaurat starea de urgenta, mama a pus mana pe telefonul rosu si a sunat de urgenta la cele mai inalte foruri de...prieteni si colegi, ca sa gaseasca palarier si costumier.

Asadar, partea cea mai grea nu a fost sa am grija de inele, ci sa fac rost de vesminte! Am sunat din surle si din trambite, am trimis vorba-n lung si-n lat si astfel am cuvantat: "Dau voievodatul meu pentru un frac!"

Si s-a rascolit o tara-ntreaga, google-ul, facebook-ul si alte retele virtuale, agendele de prieteni, toata tara si suflarea...si-n ultimul ceas s-a gasit hainuta cu coada de randunica, mi-am aranjat papionul la gat, m-am coafat, m-am pudrat si am plecat.

Este cert ca nu puteam lipsi de la eveniment, dar trebuia sa ma ridic la inaltimea asteptarilor, pentru ca numai o data mi se incredinteaza asemenea misiune!

Dupa ce am predat aurul parintelui, un singur lucru mai ramasese de facut si datoria mea era desavarsita:

Sa fur un pup miresei!


Ladies and gentlemen, va las sa constatati:

Mission... completed!