Cronica unor vechi si noi prietenii...

S-a scurs ceva vreme de cand nu s-a mai scris nicio slova in cronica unui voievod...Se intampla sa nu existe mereu inspiratie, desi eu sunt izvor nesecat de nazbatii si glume, mai bune sau...mai "ne-bune"...

Oricum ar fi, trebuie sa stiti ca m-am tinut de carte si am invatat o poezie cu elefanti si buburuze, ca sa impresionez audienta...Dar nu suflu o vorba pana la Ziua copilului! Va las sa va framantati cateva zile, ca sa fie mai mare surpriza la serbare!

Si, pe langa asta, in tot acest timp, mi-am consolidat vechile prietenii, sau mi-am facut altele, noi..., mai moi, pufoase si galbicioase...

Acesti galbeni piuitori sunt atat de galagiosi, incat m-au lasat fara cuvinte...N-as fi crezut niciodata ca un pumn de puf si pene poate sa sparga geamurile cu decibelii... Cred ca mama de la ei a luat cursuri...de galagie!

Vadim este cel mai vechi prieten al meu, ne stim de-o viata...Pe vremuri, el avea mai multi dinti decat mine, dar cred ca de-un timp, l-am surclasat...Intotdeauna mi-au placut competitiile!

Daria, o veche si blonda iubire...De multe ori, o face pe inabordabila, ca sa ma zbucium si sa ma nelinistesc eu...dar nu mai e demult secreta dragostea noastra! Love you, blondie!

Tata- cel care ma cearta mai putin decat mama, dar ma vede mai rar decat ea...caci calatorului ii sade bine cu drumul...! Cand nu vorbim pe messenger sau Skype, umerii lui sunt sprijinul meu...