Am o viata grea, iar fetele astea nu ma ajuta deloc: toate sunt frumoase, toate ma iubesc, nu ar renunta una la mine, si nici eu...parca nu as refuza vreun pupic pe la coltul...gradinitei, sau pe la coltul...parcurilor!
Cel mai dificil moment va fi in ziua in care ele isi dau seama ca nu le pot iubi decat pe toate...fara exceptie si fara renunta la vreuna dintre ele...pai cum as putea? Care ar fi criteriul?! Cezara are un par stralucitor si o blandete desavarsita, Ana are niste ochi mari peste care s-au asezat niste sprancene arcuite cum nu s-au pomenit, fetele de la "ghinitza" au talentul de a-mi oferi napolitane la pachet cu pupici si alte dulcegarii...E greu! E foarte, foarte greu sa fii un tip aratos si sa moara fetele dupa tine!!! Ma voi gandi la o strategie si voi publica un studiu pe aceasta tema: Cum sa supravietuiesti cand esti cel mai bine voievod in viata!
deocamdata, nu ne-a prins Cezara...
azi sunt al Anei...
soc!! in patutul Cezarei, entertainmentul il impart cu ...Ana...
cezara cred ca observa ceva...
ei bine, acum e greu cu amandoua...
cand si-or impartasi ele impresiile...
oi vedea eu pe unde fug calare!
daca-i dau un pup Cezarei, sunt
acoperit:
e si singura,
e si frumoasa, dar e...
si ziua ei!!!
in parc, mai recit si eu vreo doua versuri...
ca doar m-a invatat mama!
orice mare iubire trebuie sa se sprijine pe o adevarata prietenie!
dar...
iubire
sa fie!!
