Zilele mohorate de toamna...

Ne indreptam cu pasi repezi spre iarna, iar eu abia astept zapada, pentru ca ma indispune vremea asta moale si nehotarata...urate timpuri!! Eu astept frigul acela care sa-mi inghete nasul...vreau sa-mi pun manusile ca sa fac un om de zapada, vreau sa ies la sanius...am planuri, domnilor!
Pe de alta parte, mai am un motiv sa astept frigul acela naprasnic...pai acum mami ma scoate afara cu mare frica...Pe vremea asta virusii isi fac rau de tot de cap, iar eu abia, abia m-am inzdravenit...Am cateva saptamani- putine la numar- de cand nu ma mai fugareste mami prin casa sa-mi dea pastile cu forta...Iar acesta este un lux pe care pun mare pret in vremurile astea gripate si virusate!
Una peste alta, pana vine iarna aceea adevarata, fac si eu ce pot si cat pot...mai stau pe langa casa, mai citesc o carte, mai fac un joc de sah, mai merg in vizita la hulubarie...chestii domestice!












o voi contacta cat de repede pe
Elisabeta Polihroniade, sa vedem daca
face fata unui sahist adevarat...


















citesc cu tata si cu nanul
si le explic exercitiile din manual...
nu prea si-au facut temele...











si asa se ofileau...
de ce sa nu le rup eu?!



















azi ne-am masurat puterile...si am pierdut!















de azi, sunt columbofil si eu!
ma inscriu in asociatie!














eu si porumbelul pacii...
















momentul nostru favorit...


















pe astia i-am pus la pamant,
nu m-am lasat!



















pana la urma , se poate calari
si-un caine...la nevoie!















intalnirea noastra cea mai recenta...
Betty a mai pierdut niste dinti o data cu varsta, eu am mai multi decat ultima oara cand ne-am vazut...

Lectia de optimism...

Astazi sunt trist...pentru ca nu am sfarsit bine pneumonia si m-am pricopsit cu o viroza care nu trece si nu trece...Si cand o vad pe mami ca vine iar cu pastilute, ma apuca...toate bucuriile pamantului!
Sunt de doua ori mai trist, pentru ca nu pot nici sa imi vad prietenii cei dragi...Ultima intalnire a fost de ziua mea, cand am impartit cu totii un virus si au inceput mamele noastre sa vorbeasca la telefon...De atunci, suntem cu totii pusi la respect: tratamente, regimuri si plimbari...prin casa!
Azi scriu doar pentru prieteni, ca sa stie ca ma gandesc la ei si imi pare rau ca si ei sunt bolnavi...Dar promit ca o sa ma fac bine si ne vedem sanatosi cat mai curand, desi mami e atata de hotarata sa ma tina departe de lume pentru urmatorii...20 de ani! Dragii mei, nu va dati batuti! Azi e mai rau decat maine, dar mai bine decat ieri! Am zis!


dor de Vadim...
cand o sa ne vedem noi doi?!

dor de porumbeii din piata Unirii...

dor de Delia,
verisoara mea principala...




























am lasat o conversatie neterminata cu Daria...
ma simt vinovat!













as mai avea ceva de povestit Cezarei si Sofiei...

...si ceva in plus de explicat Sofiei...

as mai face o plimbare cu Bianca...

as mai avea ceva sa-i spun lui Tudor...

si as mai vrea o portie de iubire de la Oana!!!

Dragii mei, nu pot spune ca mi-e usor...nici mie, nici mamei mele...Cred ca si doctorul s-a saturat sa ne vada la usa lui de trei ori pe saptamana, dar deh...vor veni si zile minunate! E musai! Asa ca, fruntea sus si nu fiti tristi!

Keep in touch!

De ziua mea...

De astazi, gata, nu mai sunt deloc un pici, sunt un tip trecut prin viata, caci in acesti 2 ani intregi am invatat nenumarate si diverse lucruri...Astazi e o zi minunata! Dupa o saptamana cu cer mohorat, pana si soarele a iesit sa straluceasca pentru mine! Pai deh...asta se intampla doar intr-o zi speciala: ziua mea!

Asadar, de dimineata au inceput sa sune telefoanele si sa mi se ureze tot felul de lucruri de care are nevoie un voievod in decursul vietii lui: noroc, "succesuri", sanatate! Le multumesc tuturor celor care ma iubesc si ma respecta pentru intelepciunea mea voievodala!

Ziua a decurs astfel: m-am trezit devreme, ca sa merg la coafor pentru o pieptanatura speciala: stilul zburlit-smuls. Apoi, mi-am lucrat un pic manichiura, ca un tip ce se respecta. Pedichiura o aveam in regula, deci a trebuit sa ma preocup doar de cravata si de pachesti. Si, incepand cu ora 5, au inceput sa soseasca musafirii...Ce mi-au adus? Pai ce puteam sa primesc de ziua mea? Doar un jeep-de la nanul, un tren de la nana, un alt tren de la Dia-verisoara personala, o bicicleta de la niste prieteni favoriti de-ai mei, blugi, ghete, camasi si multe jucarii! Oh, de-as avea eu vreme sa ma joc cu toate! Nu stiu cum o voi scoate la capat!

In fine, le-am aratat tuturor jeep-ul meu, am invitat fetele la o plimbare prin vecinatate, am mai calarit un pic, am facut furori printre domnisoare si gata, dupa ce au plecat cu totii, pe la 1 si jumatate noaptea, am decis ca sunt obosit si trebuie sa ma odihnesc, astfel incat maine sa o pot lua de la capat: iar cu jeep-ul prin sufragerie, apoi cu calul prin dormitor, cu bicicleta prin balcon si o sa mai vad cand imi fac timp sa conduc si trenul. Doamne, cat sunt de ocupat!

scotocind dupa cadouri...

facand impresie in fata blondelor

le invit pe tipe la plimbare

cu jeep-ul meu

primind felicitari

de la matusa

sunt aratos au ba

in masina de la nanul?!

gata, acum e sigur!

am 2 ani suta la suta completi!

"cujet": sa suflu sau nu

in lumanarica?

multi ani traiasca,

multi ani traiasca!

tortul de la 2 ani

tortul de la 1 an...

ce vremuri!

tinerete fara batranete...

amintiri cu nana mea...

la 1 an, imparteam

un saleu...

amintiri cu nanul meu...

tot din tinerete...

atat eram de tanar

in urma cu un an...

si aveam mai putine ocupatii...

doar sa rontai niste flori...

si-o revista de moda,

daca se poate...

asa eram de mic

in urma cu 2 ani...

17 octombrie 2007...

eram atat de emotionat!

Cat am asteptat ziua asta, domnilor! Si cate amintiri am despre aceasta zi minunata! Ah, ce tanar eram in urma cu 2 ani...si cat eram de neexperimentat! Dar cu fiecare zi am inceput sa fiu tot mai intelept si sa adun episod cu episod in existenta mea voievodala si...iata-ma! Sunt mare! Am crescut! Am 2 ani, 14 kilograme si aproape 90 de centimetri! M-am pregatit 2 ani pentru ziua asta, am facut 2 torturi, ca sa fiu sigur ca totul e perfect! Si...a fost! Totul a fost absolut perfect si in totalitate minunat! Am avut o zi de nastere cum nu s-a mai pomenit!

Le multumesc tuturor celor care au venit la ziua mea din dragoste pentru mine si pentru parintii mei!

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor...ma inclin!

Me, myself and everybody I love...

In aceasta saptamana ma pregatesc intens sa implinesc 2 ani intregi. Si sa nu credeti ca e munca usoara, pentru ca am treaba, nu gluma: trebuie sa ma port cum se cuvine, astfel incat sa o conving pe mami sa-mi faca tort...Trebuie sa fiu cuminte, ca sa-l induplec pe tati sa-mi cumpere jucarii... Ar trebui sa zambesc frumos, ca sa-mi aduca "tututa " surprizele mult-asteptate...Oh, ce de treaba am! Si ziua mea e sambata, mai sunt doar 5 zile! O sa pot eu face toate astea?!... Grea incercare!



In orice caz, sunt emotionat...pentru ca eu, ca un tip generos ce ma stiti ca sunt, impart o pneumonie in doua cu mama...As fi dat-o in trei, si cu tata, dar el a stat fugar mai mult prin delegatii si nu l-am prins sa-i ofer si lui...Asa ca, pana una alta, mai am o treaba: pana sambata trebuie musai sa ne facem bine, pentru ca am auzit eu niste zvonuri ca...daca mai tusesc...s-a dus pe apa sambetei treaba cu tortul ! Si-apoi, de cate ori implineste omul 2 ani completi suta la suta?!...Pai asta-i treaba? Cum sa par eu in fata musafirilor bolnav?! Nici nu ma gandesc! Ma fac bine si cu asta, basta! Am zis!

E un pic de treaba aici, dar munca nu a omorat pe nimeni, asa ca-mi vad de ale mele: calaresc toata ziua, pun ursul la pamant,mananc "balulu", strang de gat omida, mananc "cane", ma mai ascund sub pat, mai mananc niste "pitishi", fac baie seara, beau "apte bun" si ma pregatesc sa o iau de la capat a doua zi.
Se vede treaba ca am agenda plina, nu?!
Va las sa va dumiriti singuri...unele poze nu au nevoie de comentarii...chiar deloc...

"pitishi"...for everybody!

o baita de relaxare...

pe deplin meritata,

la cat am muncit astazi!

Asadar, ati vazut: adun experienta cu experienta si ma cladesc in fiecare zi...Iata, sunt un tip care a facut multe la viata lui... Nu ma mai poate dobori nimeni! Ei, mai spuneti voi ceva! Sunt un tip trecut prin viata, clar!



















Si sa fie limpede: nimeni nu ma iubeste mai mult decat ma iubesc ai mei!

Pai nu sunt eu voievodul lor?! Uite asa am venit eu pe lume cu scopul precis de a-i face sa zambeasca toata ziua, sa fie fericiti si impliniti. Ca un tip de onoare ce sunt, mi-am tinut promisiunea si le-am facut viata minunata! Atat!