Păpădii și alergii ...

Nu sunt păpădiile de vină, am vrut eu să găsesc un vinovat, dar le iubesc prea mult ca să le împovărez cu amărăciunea mea. Însă ... vă spun: s-au dus zilele mele fericite și pace! Am fost și eu în Arcadia, dar acum... m-au doborât o porție de pește și o înghițitură de cașcaval pane...

  Sunt două săptămâni de când am abandonat cursurile intensive de la grădi și merg pe la toți doctorii de pe o rază de 50 km...

 Zilele în care roiau fetele în jurul meu sunt doar o amintire... clipele în care le desfătam cu vocea mea de tenor ... au devenit istorie...

Ca să nu mai spun că cel mai greu m-am despărțit de înghețată...

Asta a fost proba de rezistență și am depășit-o greu, foarte greu...

Desigur, în toate aceste zile triste, Iha mic mi-a fost alături și m-a însoțit la toate cele șapte controale medicale și la toate cele trei spitale... Vă spun, nu fiți îngrijorați: Iha mic nu are  nimic! Puteți să-i dați înghețată, el nu are interdicție la bunătăți!



 Dar eu îndur tot felul de diete, care mai de care mai drastice și mai restrictive...de parcă până acum aș fi avut dezlegare la multe bunătăți... Ei, dar dacă până acum nu mă mulțumeam cu câte dulciuri îmi dădea mama voie să gust ... acuma gata, s-a sfârșit și cu acelea câteva!! Trist, dar adevărat! De când m-a doborât alergia, nu primesc decât... pastile si siropuri ... de câte ori?! Păi ... dimineața, la prânz și seara... iar între porții, am voie sticksuri și covrigei, dar nici măcar cu sare, ci doar cu mac... Și poate vreun iaurt sau vreo ceașcă de lapte, dar nu mă mai încântă nici acelea. Mama s-a gândit că, dată fiind situația noastră, ar fi chiar rentabil să ne deschidem o covrigărie și o ... sticksărie...ca să avem la discreție...:)


                                     Uneori, e greu să fii voievod, pentru că-s multe bătălii de dus, dar unde
                                               s-a mai  văzut față crăiască să se plece sub necazuri?!

Dar eu vă spun:  eu sunt optimist, deși au spus doctorii să țin dietă ... o lună! Lasă, trec eu și peste asta, mai mult se zbuciumă mama, pentru că nu știe ce fel de ... covrigi să mai  (pre) gătească, dar eu sunt puternic! Și când mergem la cumpărături, ea vede că pun în coș Skittles și bănuți de ciocolată, dar o liniștesc: sunt pentru zilele în care voi fi sănătos! Si așa am adunat acasă, ca un hârciog, un sertar plin de ciocolățele și de bombonele, pentru când oi fi eu sănătos...Vă dați seama câte clipe de desfătare mă așteaptă, nu?...Nu mai este mult, mai am doar 29 de zile pâna atunci, însă mă rog să treacă iute!

Uneori, din covrigii mei îi dau și mamei, pentru că
nu sunt doar frumos și foarte arătos, dar sunt și generos!

Zâmbim, zâmbim...dar în sinea noastră!...:)

Iar sâmbăta, cu tata, împart bucuria de a construi lego. Da, am descoperit marea pasiune a vieții mele, cea care o ruinează pe mama definitiv și irevocabil, căci cu ea fac shopping în fiecare zi ...

Vă dezvălui  o mică parte a colecției mele... Posed incă 30 de asemenea piese, dar sunt bine camuflate ... într-o cutie, pentru ca nu care cumva să-mi vină prin minte ideea grozavă de a le construi cu mama...Vă imaginați ce urmează, nu?!
Păi a jurat ...  că fuge de-acasă!...:)

Zumzăit de primavară...

 Am îndurat atâta iarnă incât acum mă bucur în șoaptă de venirea primăverii...Îmi plăcea mie zăpada și plimbarea cu sania, dar ne-a săturat Dumnezeu și de asta...Lopata mamei aproape c-a rămas fără coadă de atâta muncă și năduf, iar mama a rămas și ea cu nervii franjuri de atâta ... lopătat...:)

Dar gata cu frigul și zăapada...au venit pe lume iepurașii coconașii...

 Gata cu fularele mamei înfășurate de trei ori în jurul gâtului, gata cu mănușile, de astăzi s-a declarat ... p r i m ă v a r ă!

Au înflorit copacii, au apărut păpădiile, mieii și ieduții...

Nimic nu mă face mai fericit decât culesul florilor și suflatul păpădiilor...poate mai intră în discuție și alergatul după Vadim sau după pisoii cei noi din curtea pititei...

Legenda zice: cu o floare nu se face primăvară, dar eu vă zic: nu mai credeți toate balivernele!

Vă arăt eu dovada...Iat-o! Deci se face primăvară chiar și cu o floare!

Mă simt copleșit de atâta verdeață și de atâta ciripit...

Vă urez o primăvară minunată!

Oda femeilor din viata mea...

Sau mai bine spus...Eu si femeile...
Da, asa este mai corect si la subiect. In fond, ce m-as face fara toate femeile si fetele din jurul meu? De cand ma stiu, am fost inconjurat de femei! Pai nu e normal sa ma umflu-n pene?!

Prima pe care am vazut-o a fost mama care se gatise pentru intalnirea cu mine de parca ar fi invitat-o Brad Pitt la cafea...Nu mi-e clar nici pana astazi de ce plangea mai tare decat mine! Chestia asta cu lacrimile de bucurie nu pot sa o inteleg la oamenii mari si pace!

Apoi in viata mea a intrat cea cunoscuta sub numele de ... tututa, adica matusa mea personala careia acum as putea sa-i spun mătușă, dar si-ar pierde farmecul...Una-i tututa cea vestita pentru placintele si prajiturile ei de casa, ca sa nu mai pomenesc de torturi si alte minunatii din care rar se indura mama sa-mi dea voie sa ma infrupt! De multe ori mi-a fost mama de schimb, caci ai mei ... erau chemati de sefii lor cei rai...(cunoscatorii stiu legenda sefilor rai si foarte rai!). Tututa este cea care ma lauda pentru fiecare realizare a mea si ma incurajeaza de fiecare data cand boala trece pe la mine...

Like mother, like son...
Iar mama se lauda cu mine ca-s frumos si aratos, vesel, energic si minunat!

Aici e nana care se mandreste grozav cu mine
si stie sa-mi aduca grozave si minunate cadouri!

Iat-o si pe blonda vietii mele, cunoscuta si sub numele de sămânțarul meu iubit...prietenii stiu de ce! Aceasta frumoasa blonda vine sa-mi tina de urat cand boala ma obliga sa fac cursurile de gradinita la...fara frecventa! Oana are atat de multa rabdare si nemaipomenit de multa toleranta incat aproape ca nu mai simt lipsa mamei!

Iar aici trebuie sa ma ajutati...Aceste doua printese sunt surori gemene, cunoscute de prietenii mei sub numele generic de Scânteile mici...Maria si Ioana...una este satena cu ochi negri, cealalta satena cu ochi albastri...Amandoua imi plac si nu ma pot decide! Care sa fie aleasa?! Va spun ca mi s-a intamplat sa ma las purtat de val si sa-i spun Ioanei : Măi Ioana, tu chiar esti frumoasa!...(nu inventez, am martori la gradinita!) Dar nu pot renunta nici la Maria! Promit sa-l rasplatesc pe cel ce-mi este de folos cu o prietenie pe viata si multe zambete! Am spus!

Grea decizie! Cu atatea femei in jurul meu care tot imi dau tarcoale, mi-e greu sa ma decid pe care sa iubesc mai mult si mai mult! Asadar, ca sa impac pe toata lumea, cujet eu ca-i bun asa: sa o iubesc pe mama cel mai mult pe lumea asta, dar sa nu renunt nici la celelalte, blonde sau brunete, roscate sau suvitate, ci sa le fac loc in inima mea, pentru ca eu sunt marinimos si generos! Toata lumea stie ca am o inima mare si un loc in ea pentru fiecare!
                                         So,  I love you, ladies, all of you! Kisses for all!

Odă unui măgar

De Dragobete...toata lumea iubeste, toata lumea daruieste! De aceea, dedic aceasta zi speciala unui ...magar special din viata mea, cel care ma alina in momentele mele cele mai triste, cel cu care impart patutul inca de

cand eram in scutece, cel care merge cu mine oriunde...la munte, la mare, la deal, la vale, la gradinita, la shopping etc. Acesta este renumitul, celebrul si nemaipomenitul...Ihaaaaaaaaa mic!!!!!!!!!!!!!!!!!! Prietenii stiu cine este si s-a auzit si in alte voievodate de existenta lui! Va spun cinstit ca Iha mic este cel mai vechi prieten al meu, cel mai apropiat si cel mai...de nadejde! Nu plec nicaieri fara el si, daca ar fi sa aiba de ales, tata ar prefera sa-i fure cineva masina si banii din cont, mama nu s-ar supara daca i s-ar fura...argintaria si toate cartile ...(va imaginati voi una ca asta?!...hm...) sau orice altceva...ce s-ar considera a fi de pret, dar nu magarul meu! Disparitia lui Iha mic ne-ar distruge linistea pentru totdeauna, ar fi echivalentul unui cataclism, ar fi, nici mai mult, nici mai putin decat...o mare gaura-n cer! Dar sa lasam drobul de sare la locul lui, pentru ca nu ne sta in fire sa ne plangem! Eu m-am nascut razand si asa am de gand sa ma pastrez, pentru ca sunt un tip consecvent!

Cand sunt trist...el ma alina!

Cand sunt fericit, el imi tine hangul!

Si e prezent in toate planurile si visurile mele!
Acest magar mic, rufos si chelios...este cel mai de pret prieten al meu...si nu ma pot imagina fara de el...

Un singur necaz avem: de atatea spalari si pieptanari, micului meu Iha i   s-au cam rarit si coama, si coada! De ziua lui as vrea sa-i daruiesc... o coada noua! Daca stie cineva unde s-ar gasi de vanzare...eu as fi bucuros sa purced la cumparare!

Between two Love Days...

 Intre Valentine s Day și Dragobete...vă spun cinstit și foarte onest că iubesc fetele și nu mă pot hotărî între ele: mi-e dragă Ioana, mi-e simpatică Maria, dar nici Sara nu mi-e chiar indiferentă...Ș-apoi, să nu uităm de vechile mele iubiri, Cezara, Daria, Sofia...Oh, tare-i greu de hotărât care-i mai frumoasă și mai arătoasă!

Dar cea mai mare iubire le-o port alor mei de-acasă...chiar dacă nu-i cea mai potrivită exprimare, căci tata...tot călător este! Deh, călătorului îi șade bine cu drumul! Dar s-or termina ele delegațiile astea și-or veni vremuri mai bune! Știu eu că o răsări el, soarele, și la noi în ogradă! Optimiști am fost și optimiști vom rămâne! Am zis!

Doar uneori mai fac o rugăciune, ca să știe Cel de Sus că mi-i dor de tatăl meu și mi-i greu fără el...cine-mi mai repară camioanele? Dar trenurile?!...Mama nu-i mecanic! Ș-apoi, asta-i treabă de bărbați, cum sunt eu și cu tata!...:) Am hotărât!

Așadar, între cele două zile ale iubirii, să știți că eu iubesc pe toți cei din jurul meu: pe fetițele de la grădiniță, pe vechile mele prietene, pe mama și pe tata, pe pitita și pe bica...Să nu uit: una-i tututa cea care știe a pregăti multe și minunate plăcinte!...O iubesc și pe ea și pe plăcintele ei! Una-i Delia, verișoara mea personală, cu care mă mai ciondănesc...dar o iubesc!



  Îmi iubesc mătușile și unchii care mă fac atât de fericit trimițându-mi jocuri și mașini de fițe, veste și cămăși de club...
Îi iubesc pe toți acei prieteni speciali ai mamei mele...acei oameni minunați care vin vară de vară special să mă vadă cât sunt de minunat, de bun și de...modest!...:)
Îl iubesc pe doctorul meu personal care mă face bine de fiecare dată și mai dă dezlegare și la...ciocolată!
Și îl iubesc pe Vadim, prietenul meu lătrător din ograda bunicii, cel care mă știe de când eram doar un pui de voievod...Acum am crescut și sunt un mare voievod, prinț al mamei și mândru moștenitor al tatălui meu! 

Iar când nu iubesc...poate că mă mai joc nițel...




Dragi prieteni, nu uitați: iubiți...ca să fiți fericiți!  





Aș renunța insă la toate jucăriile mele (poate nu și la Iha mic...prietenii știu de ce!), numai să vină tata și să stea mai mult cu noi...




Doamne, te rog să ai grijă de tata, să-l veghezi când vine de la drum lung, să ni-l aduci sănătos și...cât mai repede...:)



Și iată că rugăciunea mea s-a auzit acolo, Sus...

Between two Love Days...

Despre iarna si nu numai...

 Pe cand altii cautau si nu gaseau iarna decat asa, de-o fantezie, pe vreo creanga de bradut, eu, cu ai mei, cu multi prieteni si cu nana am gasit-o ascunsa-n munti...Statea pitita pe creste si pe ramuri de brazi! N-ai fi zis si n-ai fi spus, dar pana la urma sania si farasul de zapada au fost cu folos cumparate pentru Dorna!

Si mai trebuie sa stiti o poveste pe care mi-a spus-o nana mea personala: pe aici, prin padurile astea, rasul si cu vulpea mai vin, mai pleaca...uneori, isi mai lasa blanitele prin casa pe la nana si pleaca in padure sa se imbrace cu alte blanite! Iar eu am tras concluzia ca si cerbii mai vin uneori, isi mai lasa cornitele pe pereti si pleaca in padure sa-si faca altele, mai frumoase si mai aratoase! Iar mistretii isi schimba coltii... Fiecare cu obiceiul lui!

Doar tata stie sa conduca acest vehicul...
mama nu rateaza nici un gard si nici un brad!

 Iar noi, iarna, avem obiceiul sa ne bucuram de zapada, de sanie, de ceai cald si de vin fiert! Asa stau lucrurile pe la noi!


Cand nu mai rupe garduri si copaci, mama face ...bai de soare si zapada!



Dupa modelul anterior prezentat...iata-ma...sunt fiul mamei mele!





Omul de zapada poate fi...om PE zapada!...:)



Nu vorbim aici doar despre o poveste de iarna, ci despre marea bucurie pe care mi-a adus-o doamna gheturilor si a zapezilor - am avut vreme sa ma bucur de ai mei, de timpul petrecut langa tata si de faptul ca, o vreme, am fost toti la masa, toti acasa...Acum trebuie sa ma pregatesc pentru a vorbi doar la telefon si pe internet, adica pentru timpul de a-l vedea pe tata doar in pozele de pe birou! Si nu-i bai, dar abia facusem regulile casei:  baieti cu baieti, fete cu fete, apoi baietii se uita la fotbal, iar mama pleaca la televizorul din dormitor...Daca raman numai eu cu mama, suntem 1 la 1, deci nu mai poate decide majoritatea, caci e ... egalitate! Offff! Si iar trebuie sa ma supun regulilor mamei! Iar trebuie sa ma culc devreme, ca sa nu mai adorm dimineata in lift, iar trebuie sa adun jucariile si sa ordonez masinile, iar trebuie sa-mi duc pijamalele in dulap si iar trebuie sa respect multe alte reguli, ca de nu, voi fi pedepsit fara mila si fara ezitare: no TV, no computer, no candies! Oh, bitter sweet life!